convert

- 1 -

IANZER HEINZ JÜRGEN

“Nu exist

for

ţă

a naturii mai puternic

decât ideea c

reia i-a sosit timpul.

”

Victor Hugo

Hermann Oberth,

rintele zborului cosmic

Înc

din cele mai vechi timpuri, cuprins de dorul necuprinsului, omul a visat la

toria spre stele. Ca oricare alt gând îndr

zne

, greu realizabil, a stârnit preocuparea

celor pu

ini

i cutez

tori, îns

dispre

i indignarea celor mul

i: era un gând frumos, un

basm

i a

a trebuia s

mân

Din fericire au existat

i temerari, hot

râ

i s

i pun

în practic

ideile îndr

zne

sortite îns

ecului, din lipsa unor fundamente teoretice solide. Se

tie de exemplu c

înc

din anul 3200 î.e.n. regele sumerian Etam ar fi zburat “a

a de sus c

ţă

rile

i m

rile

nu i se p

reau mai mari decât o pâine”. Din p

cate nu este amintit aparatul de zbor.

O veche legend

chinez

poveste

te încercarea mandarinului Wan-Hu de a se

ridica de la p

mânt cu ajutorul unui suport prev

zut cu 47 de rachete. Aparatul îns

explodat. Primele relat

ri legate de rachete dateaz

dup

unele estim

ri de acum 5000 de

ani. Erau ata

ate s

ilor (a

a numitele “s

i de foc”)

i utilizate ca simple artificii. În

vechi scrieri indiene (1500 î.e.n.) se men

ioneaz

zboruri spre corpuri cere

posibilitatea ca acestea s

fie locuite. Scriitorul grec Lucian de Samosata a fost convins

de posibilitatea tehnic

a zborului cosmic. C

toria spre Lun

este evocat

în povestirile

sale “Alethes historia” (Istorie adev

rat

)

i “Ikaromenippis” (160 î.e.n.).

Viziunile fanteziste ale poe

ilor

i filozofilor p

lesc pentru un timp, în schimb

preocup

rile practice în acest domeniu cunosc un nou avânt.

Din Orientul secolului al XI-lea (e.n.)sosesc

tiri despre “vijelioase l

nci de foc”.

Cea mai veche descriere “european

” a unei rachete simple o dator

m lui Konrad Keyser

din Eichstädt din 1405. Cartea cu schi

e a lui Joanes de Fontana “Bellicorum

instrumentorum liber” (Cartea instrumnentelor de lupt

) datat

1420, con

ine descrieri

complete

i sfaturi privitoare la folosirea rachetelor ca arme.

În urma descoperirii lucr

rii “Varia II, 374”, ap

rut

în anul 1529, sibianul

Conrad Haas

este considerat cel mai vechi precursor al rachetei moderne. Dovedind

numeroase cuno

tin

e de matematic

, fizic

i pirotehnie

i-a ar

tat de asemenea latura

umanist

condamnând folosirea rachetei în scopuri militare. Meritul acestui me

ter

armurier este acela de a fi stabilit principiul rachetei cu trepte multietajate

i aprinderea

succesiv

a treptelor, precum

i adoptarea combustibililor în mod diferen

iat în func

ie de

domeniul de utilizare a rachetelor. Tot lui i se datoreaz

utilizarea combustibililor lichizi,

- 2 -

aripile stabilizatoare triunghiulare

i concepte ca “ramp

de lansare” sau “lan

uri de

rachete”

i “baterii de rachete”.

Scrierile lui Johannes Schmidtlip (1560-1591)

i Lienhardt Frönsberger (1557)

atest

calitatea de “intermediari” merituo

i ai lui Haas.

Pe durata evului mediu a urmat a

adar o perioad

de pauz

a gândirii

i activit

ăţ

creatoare. Racheta era utlizat

ca arm

purt

toare de înc

turi incendiare dovedindu-

calit

ăţ

ile distructive cel mai adesea cu ocazia a diverse asedii. Acest mijloc de distrugere

a fost rapid adoptat de armatele europene, ca de exemplu armata britanic

(sub comanda

generalului William Congreve)

i mai târziu artileria austriac

. Abia descoperirile

ulterioare ale lui Copernic, Kepler

i Newton au adus posibilitatea abord

rii

tiin

ifice a

toriei cosmice.

Nu au întârziat nici reac

iile înfl

rate ale poe

iilor

i vizionarilor alimentate de

noile cuceriri ale

tiin

ei. Cyrano de Bergerac public

în anul 1649 romanul utopic

“Voyage dans la lune”, roman în care descrie vehicule spa

iale puse în mi

care cu

ajutorul curentului electric

i a prafului de pu

, având drept

int

Luna. Odat

secolul al XIX-lea, noile progrese tehnice au f

cut posibil

realizarea unor proiecte mai

realiste de

i nu au lipsit numeroase reprezent

ri romantice cum ar fi nave spa

iale a

ezate

pe craterele vulcanilor

i proiectate în spa

iu de erup

ia acestora. Se imaginau mijloace de

propulsie care mai de care mai stranii, precum “for

a de vibra

ie a eterului”, for

centrifugale, presiunea luminii

i chiar telepatia (!).

Printre proiectele fundamentate

tiin

ific, ar fi de amintit rusul Fedor Kibalcici,

românul Alexandru Ciurcu

i germanul Hermann Ganswindt care au recunoscut primii

imensul poten

ial al for

ei reactive. Alexandru Ciurcu împreun

cu francezul Buisson

încearc

la Paris (pe Sena) în 1886 prima barc

cu motor cu reac

ie. 10 ani mai târziu, tot

la Paris, breveteaz

inven

ia lor denumit

“butelie reactiv

”. Hermann Ganswindt,

supranumit

i “Edison de la Schöneberg”, a fost mult timp luat în derâdere de

i aduce

contribu

ii importante inventând printre altele: un balon dirijabil, un avion elicopter, o

astronav

i mototrul cu explozie cu aprindere succesiv

pentru zboruri cosmice. Tot el

este cel care prevede un satelit artificial al P

mântului

i c

torii interplanetare.

Singur, înv

ăţ

atul rus

Konstantin Eduardovici

iolkovski

a pus la sfâr

itul

secolului al XIX-lea bazele

tiin

ifice ale naviga

iei cosmice. Lucrarea sa de pionierat,

riguros realizat

, publicat

în 1903 în “Revista tehnic

” din Petersburg a avut succesul

bine meritat abia 20 de ani mai târziu când se poate spune c

a intrat în literatura

universal

. Rachetele au devenit treptat un simbol al decep

iei iar entuzia

tii inventatori

ale acestora erau acum considera

i nebuni

i vis

tori.

În sfâr

it,

Hermann Oberth

a fost cel care a îndr

znit s

viseze

i mai apoi s

iasc

visul…

Personalitatea lui

Hermann Oberth

nu poate fi evocat

decât

inând cont de

familia în sânul c

reia s-a n

scut, a copil

rit

i-a dezvoltat talentul creator înc

de la o

vârst

fraged

Familia Oberth s-a mutat la Sighi

oara, când Hermann (n

scut la 25 iunie 1894)

avea doar 2 ani. Casa în care au crescut Hermann Oberth

i fratele s

u Adolf (acesta din

urm

scut la 6 ianuarie 1896) era locuin

a de serviciu a a tat

lui s

- 3 -

Abia când Hermann a împlinit 15 ani, tat

l s

u a construit o cas

proprie. Dac

lucrurile ar fi depins de voin

a tat

lui, cine

tie când s-ar fi ajuns la aceasta c

ci el n-ar fi

strâns probabil niciodat

banii necesari, fie investindu-i în spital, fie d

ruindu-i

concet

ăţ

enilor s

i lipsi

i de mijloace. Ini

iativa a apar

inut so

iei sale care i-a explicat c

femeia are acelea

i drepturi asupra veniturilor familiei ca

i b

rbatul, ceea ce Dr. Oberth a

acceptat f

rezerve. De atunci

i-a împ

it veniturile cu so

ia. În timp ce el continua s

i d

ruiasc

partea sa, ea a economisit mai întâi suma pentru o c

ţă

de var

pe dealul

Siechhof, apoi pentru o nou

cas

pe strada spitalului.

Mama lui Oberth a fost un om excep

ional. În ea s-au reunit, într-un mod fericit,

virtu

ile p

rin

ilor. “Cred c

ea a fost nu numai cea mai inteligent

, ci

i cea mai

în

eleapt

femeie pe care am întilnit-o în via

a mea” scria Otto Fritz Jickeli în cronica sa

de familie.

Noble

ea ei sufleteasc

i dorin

a de a ajuta nu au împiedicat-o niciodat

- cu totul

altfel decât pe tat

l ei - s

priveasc

via

a în mod realist

i s

aib

grij

de familie, de

i nu

era cu totul str

de complexele krasseriene. “Ea î

i biruia teama

i timiditatea

înnascut

când avea de înfruntat vreo problem

sau atunci când o cerea adaptarea la

obiceiurile so

ului ei. Îi lipseau inc

ăţ

ânarea

i spiritul de contradic

ie al lui Krasser. Era

mereu dispusa s

se lase convinsa de un argument întemeiat”. A mo

tenit de la tat

l ei

spiritul glume

i umorul. Valerie Oberth

tia s

transpunã întâmpl

ri amuzante de familie

i întâmpl

ri cotidiene în versuri pline de umor.

Mama “p

rintelui zborului sp

ial” citise mult

i manifesta, ca femeie, un interes

uimitor pentru

tiin

ele naturii

i pentru problemele tehnice. Ea a fost cea care a cump

rat

romanele de anticipa

ie ale lui Jules Verne, pentru a le da apoi, la timpul potrivit, fiului ei

Hermann s

le citeasc

. Fiul va mo

teni de la mama lui

i o alt

calitate. Valerie Oberth

avea o memorie extraordinar

. Cuno

tea pe dinafarã povestiri întregi

i poezii lungi, pe

care nu rareori le recita celor doi fii ai ei.

Tat

l lui Hermann, Dr. Julius Oberth, n

scut la 27 februarie 1862, a fost un

chirurg merituos a c

rui faim

dep

ăş

ise mult grani

ele Transilvaniei. Universitatea din

Viena, unde fusese asistentul celebrului chirurg T. Billroth, i-a oferit o catedr

profesor. El îns

a refuzat oferta. Iatã motivarea sa: “In Austria exist

destui medici buni,

în patria mea îns

domne

te o asemenea lips

de medici încât nu îmi pot lua r

spunderea

o p

sesc”.

In 1896, Julius Oberth a fost numit director al spitalului jude

ean din Sighi

oara,

func

ie pe care urma s-o de

pîn

în anul 1926. Fanatismul s

u profesional, destoinicia,

precum

i proverbialul s

u sim

al datoriei au fost determinante pentru ca aceast

institu

ie medical

fie extins

corespunz

tor

i s

capete faim

. O bun

parte a

cheltuielilor necesitate de lucr

rile de extindere au fost acoperite de el însu

i, din

onorariile opera

iilor sale, onorarii din care nu-

i re

inea decât 30 la sut

. A continuat s

procedeze la fel

i atunci când colaboratorii lui mai tineri s-au aflat pe câmpul de lupt

, în

timpul primului r

zboi mondial. Restul veniturilor le-a împ

it la fel ca

i socrul s

u -

pentru care avea o înalt

stim

- cu d

rnicie. Deviza lui în via

ţă

era dictonul latin “Salus

aegroti, lex suprema”(salvarea bolnavilor este legea suprem

). De altfel

i pentru noua

dire a gimnaziului Stephan Ludwig Roth din Media

, unde fiul sãu Hermann urma s

lucreze ulterior timp de 14 ani ca profesor de fizic

-mazematic

, doctorul Julius Oberth a

cut în 1911 o dona

ie substan

ial

. Documentul p

strat în arhivele liceului se încheie cu

- 4 -

exprimarea dorin

ei sale ca, “în acest l

fie trezit

i cultivat

dragostea pentru

munc

temeinic

i plin

de sens“.

Corectitudinea

i perseveren

a tat

lui, capacitatea de a refuza jum

ăţ

ile de

sur

, de a se consacra pe deplin profesiunii

i voca

iei au devenit mo

tenirea cea mai

de pre

a copilului.

Este important de amintit c

personalitatea bunicului s

u a influen

at hot

râtor

destinul micului Hermann, fiind str

bunul spiritual al pionierului naviga

iei cosmice.

Anul 1869 poate fi caracterizat drept anul cel mai plin de evenimente

i de

succese din via

a socialistului

i iluministului Friedrich Krasser (1818-1893). Dou

luni

dup

întoarcerea sa de la Neapole, unde a participat la un congres al liber-cuget

torilor,

procuratura din Graz i-a intentat un proces. Editura Freiheit din Graz a tip

rit

“Antisyllabus”, prin care medicul poet

i-a atras nemul

umirea cercurilor conduc

toare.

În articolul “Inchizi

ia modern

”, ap

rut în “Siebenbürgische Blätter”, el s-a ap

rat cu

curaj. Totu

i, Krasser s-a ales cu o priva

iune de libertate, pe care îns

nu a trebuit s

execute, fiind absolvit printr-o amnistie a împ

ratului Franz Joseph. Aceast

împrejurare

explic

de ce liber-cuget

torul sibian a dat fiicei sale, care a v

zut lumina zilei la 13

martie 1869, fiind al

aptelea copil al s

u, numele de Valerie ; Franz Joseph î

i botezase

fiica, n

scut

cu pu

in înainte, Valerie. Era chiar acea fiic

a lui Krasser care avea s

ruiasc

lumii - o genera

ie mai târziu - pe Hermann Oberth.

Poezia lui Friedrich Krasser era o poezie de idei str

tut

de concep

ia sa

socialist

asupra lumii. Prin intermediul ei, poetul glorific

. puterea nem

rginit

tiin

i divinizeazã nesecata dorin

ţă

uman

de cunoa

tere. Se g

sesc elemente incipiente ale

unei concep

ii materialiste asupra lumii, concep

ie care vede în Galileo, Kepler, Newton

i Darwin stelele c

uzitoare, iar în telescop

i microscop instrumentele indispensabile

ale cunoa

terii umane. El salut

descoperirea de noi stele, se entuziasmeaz

de cuceririle

tehnicii, cum a fost de exemplu, primul cablu transatlantic. Pentru el au valoare doar
legile naturii dovedite

tiin

ific dispre

uind dogmele

i miturile. Friedrich Krasser se

deosebe

te de mul

i dintre contemporanii s

i prin aceea c

nu propov

duia numai ceea ce

Kant numise "legea moral

în mine”, dar o

i urma cu stricte

e, atât în practica lui

medical

de zi cu zi, cât

i în via

a lui plin

de con

inut.

Rudolf Maier nota: “Doctorul Krasser a fost omul care d

dea s

racilor, pe lângã

i florinul pentru farmacist”. El a fost primul medic al “Casei generale de asigur

sociale a muncitorilor din Sibiu”. Friedrich Krasser nu

tia (sau nu voia s

tie) s

câ

tige

bani, de

i numeroasa lui familie ar fi avut deseori nevoie de ei. Când primea bani, îi

ruia cu o generozitate pasionant

Ca ateist convins, a refuzat copiiilor s

i educa

ia religioas

; ca pacifist,

i-a trimis

fiul în Anglia, unde înc

nu era obligatoriu stagiul militar. Pe de alt

parte, Krasser milita

cu d

ruire înfocat

pentru r

spândirea

tiin

ei. Timpul, judec

torul cel mai obiectiv, avea

arate c

se situa în raport cu gândirea compatrio

ilor s

i, cu multe decenii în avans fa

ţă

de ei.

...Ca de obicei, în casa Krasser oaspe

ii erau cu to

ii aduna

i în jurul mesei.

Membri ai familiei

i prieteni s-au adunat s

petreac

în mod pl

cut duminica de iulie.

Bineîn

eles c

nu puteau lipsi arhitectul municipal Dietrich, biologul Carl Jickeli

i al

doilea arhitect municipal Samuel Jickeli. To

i erau ilumini

i anticlericali

i credeau, ca

i gazda, în victoria

tiin

ei. Se f

ceau anticip

i se cutezau preziceri la care gazda nu

era deloc ultima. Ceea ce-i îng

duie s

gândeasc

frizeaz

de-a dreptul fantezia. “Oameni

- 5 -

buni", poate fi el auzit spunând, “pute

i crede ce vre

i. Dar s

i c

peste o sut

de ani

oamenii vor debarca pe Lun

“. Era atunci luna iulie a anului 1869. Ziua exact

nu poate

fi dedus

din documente. Era, poate, în 22 iulie... O sut

de ani mai târziu, la 22 iulie

1969, ora 4.40 (ora Bucure

tiului), primul om a coborât pe satelitul natural al P

mântului.

“Un pas mic pentru om, dar unul uria

pentru omenire!”, au fost, dup

cum se

tie,

cuvintele ce le-a rostit primul om care a p

ăş

it pe suprafa

a Lunii, Neil Armstrong.

Dac

medicul

i poetul progresist Friedrich Krasser ar mai fi b

nuit, pe deasupra,

unul din nepo

ii s

i aduce contribu

ia cea mai însemnat

la aceast

realizare, f

îndoial

ar fi p

sit via

a cel mai fericit dintre p

mânteni. Hermann Oberth a aflat

cuvintele bunicului s

u indirect, de la mama sa. Se poate ca ele s

-i fi înaripat în

asemenea m

sur

fantezia.

coala din Deal de la Sighi

oara este atestat

documentar înc

din anul 1522.

Registrele ob

tei consemneaz

“Rector scholae” a primit în dar un ve

mânt în valoare

de 4 florini. C

ile de breasl

, ce cuprind o perioad

ce se întinde pân

în anul 1374,

dovedesc îns

la sfâr

itul secolului ad XIV-lea înv

ăţă

mântul cuprindea deja largi p

turi

populare. Piatra de fundament a gimnaziului pe care avea s

-l urmeze

i Hermann

Oberth, a fost pus

în 1792. Aceast

institu

ie de înv

ăţă

mânt a ajuns la înflorire sub

merituosul rectorat al lui Georg Daniel Teutsch (1850-1863), cel mai cunoscut istoric sas
din Transilvania. În perioada respectiv

activau aici mai multe personalit

ăţ

i marcante ale

vie

ii culturale s

ti, printre care culeg

torul de basme Josef Haltrich, istoricii Friedrich

Müller

i Karl Goos

i poetul Michael Albert. Urma

i demni ca rectorii Josef Höhr

Johann Wolff, aveau s

cultive aceast

faim

. Tradi

colii din Deal îi apar

ine

i faptul

a fost urmat

înc

din primii ani

i de numero

i elevi români, din rândul c

rora au

rezultat personalit

ăţ

i marcante ca Zaharia Boiu, Ilarie Chendi, Remus R

dule

În jurul vârstei de

ase ani, Henmann Oberth a intrat la

coal

. Mama a fost aceea

care a mai cultivat imagina

ia copiilor ei prin pove

i istorisiri. Un v

r mai în vârsta a

cut restul. El i-a explicat lui Hennann cum au luat na

tere soarele

i planetele. Cu

aceast

ocazie a auzit pentru prima dat

cuvintele : “nor primar”

i “joc de for

e”. Cam în

aceea

i perioad

i-a început Hermann “carne

elul de inven

ii”. O prim

inven

ie a fost

“moara de apã”". ins

nu una simpl

. Era cornceput

pentru cascada Niagara

i urma s

foloseasc

integral uria

ele cantit

ăţ

i de ap

ale cascadei. Destul de neobi

nuit

a fost înc

de pe acum ideea de a transforma întneaga for

ţă

a cascadei în energie electric

. A doua

idee consemnat

, o “ma

de fulgere”, dovedea cu cât

febrilitate

i for

ţă

tindea s

afirme capacitatea lui inventiv

. “Ma

ina de fulgere” era o instala

ie tehnic

ce trebuia s

capteze fulgerele în timpul furtunii, s

le conserve energia

i s

o transforme în lucru

mecanic în perioadele când nu ploua.

Un nou salt în gândirea copilului avea s

se realizeze dup

ce tat

l s

u i-a

cump

rat de ziua sa un mic telescop, pe care Hermann îl îndrepta sear

de sear

spre

Lun

. Curând, doctorul Oberth fu bombardat cu fel de fel de întreb

ri : “Ce este Luna ?”,

vroia s

tie b

iatul. – “O minge de piatr

”, i-a r

spuns tat

l. “

i ceea ce se vede pe

suprafa

a ei sunt mun

i înal

i ? Se poate ajunge acolo ?”, întreba curios micul astronom. –

“Totul se poate în via

ţă

, important este doar s

tii s

vrei cu adev

rat. Dar e un

inut cam

rac pentru un medic care vrea s

profeseze acolo”, încheia glumind chirurgul, care

dorea s

i vad

fiul devenind tot medic.

- 6 -

În vacan

a de iarnã 1905-1906 Hermann Oberth a citit c

ile “De la P

mânt la Lun

”

“C

torie în jurul P

mântului” de Jules Verne. Cele dou

romane de anticipa

ie ale

scriitorului francez se bazau par

ial pe cuno

tin

e aprofundate de astronomie

i mecanic

cereascã. În esen

ţă

era vorba despre urm

toarele :

Trei c

tori - Barbicane, Nicholl

i Ardan sunt proiecta

i cu ajutorul unui tun

gigantic, “Columbiada”,spre Lun

. Echipajul trebuie s

aselenizeze. Pentru atenuarea

derii se folosesc rachete. Proiectilul nu nimere

te Luna

i se întoarce spre Terra pe o

traiectorie imposibil

astronomic, îns

interesant

literar. Ei cad în Oceanul Pacific

sunt salva

i. “Am fost entuziasmat ,de ideea zborului cosmic - scrie Hermann Oberth - cu

atât mai mult cu cât mi-a reu

it s

constat c

viteza de desprindere era corect

.” În

gimnaziu înc

nu se studiase calculul infinitezimal,dar Hermann a

tiut s

se descurce. La

coal

tocmai se predaser

legile c

derii libere. Exerci

iile de calcul prelucrate ar

tau c

for

a gravita

ional

, la o in

ime de 6370 km, adic

la o distan

ţă

de dou

diametre de

centrul P

mlntului, reprezint

doar 1/4 din cea de la suprafa

a P

mântului, iar la o

distan

ţă

de n raze, doar 1/n

Pentru a rezolva problema ce-l preocupa, el a împ

it distan

a în p

i ,atât de

mici încât for

a de atrac

ie pe aceste distan

e par

iale s

poat

fi considerat

constant

Apoi Hermann a socotit viteza întâi pentru for

a maxim

de atrac

i a constatat c

viteza de desprindere din câmpul gravita

ional dat

de Jules Verne (11160 m/s) se afl

într-adev

r, între aceste dou

limite. Cu aceea

i metod

a verificat c

i durata de zbor a

fost calculat

exact. Aceste constat

ri l-au încurajat s

verifice

i celelalte cifre

reprezent

ri ale lui Jules Verne. Mai ales c

la fizic

ajunseser

cu câteva lec

ii mai

departe, lec

ii care i-au oferit cuno

tin

ele necesare. Profesorul Ludwig Fabini le vorbise

recent deapre legile for

i masei

i ,amintise no

iunea de greutate precum

i pe aceea de

accelera

ie în c

derea liber

Aici s-a ivit îns

o problem

ţă

de care Hermann Oberth nu putea fi de acord cu

Jules Verne,

i anume iner

ia. Aceasta este direct propor

ional

cu accelera

ia. Dac

viteza

de pornire este la fel de mare cu accelera

ia gravita

ional

, adic

9,81 m/s

for

a resim

va fi egal

cu de 2 ori greutatea proprie. La 19,6 m/s

“ap

sarea” ar fi de 3 ori mai mare,

29,4 m/s

de 4 ori... Considerând c

viteza de desprindere de 11,2 km/s s-ar atinge pe o

distan

ţă

de numai 375 m, cât de mare ar fi “ap

sarea” la care ar fi solicita

i pasagerii din

nava spa

ial

? E drept, Jules Verne a luat o m

sur

de precau

ie împotriva acestei

dificult

ăţ

i : a prev

zut o pern

de ap

. Dar ajut

ea cu ceva

i organele interne ale

corpului? Hermann Oberth inten

iona s

cerceteze cu exactitate dac

i cum a

inut Jules

Verne seam

i de aceste legi fizice.

În camera sa de studiu, dar adeseori

i la

coal

, ascuns în spatele colegului din

ţă

, Hermann î

i scoate caietul de studii. El calculeaz

accelera

ia c

reia îi erau supu

în uria

ul tun, Barbicane

i echipajul s

u. Viteza ini

ial

care trebuia atins

era cunoscut

de asemenea lungimea

evii de tun, o

eav

lung

de 375 m. Iner

ia a rezultat îns

uimitor

de mare : 47 000 de ori g, adicã de 47 000 ori valoarea accelera

iei gravita

ionale la

suprafa

a P

mântului. “Desigur c

toate coastele li s-ar fi rupt; atunci oamenii s-ar fi

topit, dar de mâhnire nu de pl

cere

i ar fi ar

tat în cele din urm

ca ni

te pl

cinte”. Nici

car aliajul de aluminiu, din care Jules Verne voia s

construiasc

sfera spa

ial

, nu ar fi

rezistat for

ei.

- 7 -

Ini

ial, Oberth a b

nuit c

este vonba de o gre

eal

de calcul. A calculat

i a

recalculat, constatând c

cifrele sale erau corecte. Incontestabil, asupra acestui punct

Jules Verne se în

elase. S

fi fost prea zgârcit în alegerea lungimii

evii ? Dac

eava

tunului ar fi mai lung

?. Hermann a mers pe calea invers

. El a considerat viteza de

desprindere

i accelera

ia drept cunoscute în rela

ie,

i a calculat, pe baza acestor date,

lungimea

evii. Pentru g a luat o valoare de 3 pîn

la 4 ori mai mare, c

ci atâta, b

nuia el,

ar mai putea suporta corpul omenesc. Calculele au ar

tat c

eava tunului ar trebui s

aib

o lungime minim

de 1 250 km.

Dorind s

evite o imposibilitate fiziologic

, Hermann a intrat într-un impas

constructiv. Cum se putea rezolva problema? Ideea c

toriei spa

iale îl captivase într-o

asemenea m

sur

pe elevul de treisprezece ani,încât ea a devenit destinul lui.

În semestrul urm

tor li s-a predat la fizic

electricitatea. Ludwig Fabini, unul

dintre cei mai deschi

i abordabili profesori ai

colii, a predat lec

iile despre

electromagne

i for

e electromagnetice. Poate aici exista o

ans

? Hermann a schi

at un

tunel cu vid

i 1-a înconjurat de magne

i puternici. For

ele electromagnetice urmau s

devin

active succesiv

i s

ridice nava spa

ial

. Dar, pentru a putea prelucra tema de

proiectare pe care

i-a propus-o, nu-i mai ajung cuno

tin

ele de frzic

acumulate în

gimnaziu. Hermann recurge atunci la câr

i de

coal

pentru cursuri superioare

i se las

îndrumat de profesorul Fabini. Rezultatul este îns

acela

i. Pentru a ajunge la o solu

acceptabil

în privin

a for

ei de iner

ie, tunelul ar fi trebuit s

aiba o lungime de 10 000

km. Hermann se g

sea din nou în impas.

i totu

i efortul depus pîn

atunci n-a fost în zadar. Un lucru a fost stabilit îns

certitudine : în ultim

instan

ţă

, problema-cheie a c

toriei spa

iale const

în a evita

uria

a for

ţă

din momentul lans

rii. Problema era stabilit

, r

mânea de g

sit solu

ia ei.

Aceasta a reprezentat prima realizare a lm Oberth. Abia împlinise 13 ani.

A ap

rut a

adar întrebarea : cum se poate evita, aceast

solicitare enorm

lansare? R

spunsul nu era chiar greu. V

zut

pur teoretic, rezolvarea era evident

cre

terea vitezei nu trebuia s

fie brusc

, valoarea accelera

iei ridicându-se treptat, astfel

încât cre

terea de vitez

se realizeze practic pe întreaga distan

ţă

de urcare. O alt

cale

nu exista. Îns

cum se putea practic? Cu ce mijloc de propulsie se poate ob

ine cre

terea

vitezei? Din mijloacele ce se cuno

teau pân

atunci nici unul nu intra în discu

ie. Deci

trebuie inventat ceva fundamental nou.

i iar

ăş

i i-au zburat gîndurile spre Jules Verne,ale c

rui c

i le

tia aproape pe dinafar

În timpul coborârii pe Lunã, echipajul “Columbiadei” a folosit rachete Limbile lor ro

de foc frânau c

derea liber

pe Lun

. Îns

iar s-au adunat îndoieli peste îndoieli.

ioneaz

oare forta reactiv

în vid ? Dac

spunsul este pozitiv f

îndoial

racheta va fi aparatul de zbor c

utat, dar întâi trebuia dovedit c

eficacitatea rachetei e

independent

de existen

a unei amnosfere. Privind retrospectiv la acest nivel de

cuno

tin

e, Oberth scria: “Dincolo de câteva idei nerealizabile am fost împins tot mai

mult c

tre propulsia prin rachet

. Nu pot spune c

aceast

idee m-ar fi atras în mod

- 8 -

deosebit. Pericolul de explozie m

îngrijora, ca

i dispropor

ia dintre combustibil

înc

tura util

. Dar nu vedeam alt

posibilitate."

Hermann era un pasionat al sportului pe ap

. Urc

atunci în barca ce

i-o

construise singur

i începe sa vâsleasca pe raul Târnava. Voia s

constate dac

principiul

for

ei reactive r

mâne valabil în spa

iul lipsit de fluid, c

ci pe Lun

i în spa

iul cosmic

nu exista nimic pe care s

se fi putut sprijini gazele ie

ite din rachet

. Observ

, de

fiecare dat

cînd s

rea din barc

ţă

rm, barca primea un impuls în sens contrar. Repeta

experien

a apoi incearc

i altfel: se afla pentru prima oar

pe lacul Sfânta Ana, în

vacan

a de var

, când

i-a înc

rcat pluta cu pietre pe care apoi le arunca rapid una dup

alta, cu toat

for

a. Efectul ob

inut era acela

i. Hermann era sigur: efectul for

ei reactive

se manifest

în momentul s

riturii

i nu când se pune piciorul pe mal. În spa

iul cosmic

racheta este barca, presiunea din camerele de ardere corespunde for

ei musculare a arun-

torului, iar pietrele sunt moleculele gazului ejectat (de ordinul milioanelor).

Eficacitatea este independent

de existen

a unei materii înconjur

toare. Pur

i simplu

cauza mi

rii este desp

irea a dou

mase: a rachetei

i a jetului incandescent ce nu

trebuie s

se “sprijine” pe nimic. Elevul din Sighi

oara a ajuns, într-un mod destul de

primitiv, la un rezultat decisiv, la principiul fundamental al tehnicii c

toriei spa

iale.

Oberth a redescoperit singur a treia lege a mecanicii lui Newton, legea ac

iunii

a reac

iunii.

Potrivit concep

iei lui Newton, o ac

iune provoac

concomitent o reac

iune de

aceea

i m

rime, dar de sens contrar. Cel mai simplu exemplu pentru principiul rachetei

este un balon umplut cu gaz, al c

rui con

inut apas

întâi în toate direc

iile pe pere

interiori. Dac

, prin practicarea unui orificiu, gazul se va elibera într-o direc

ie (ac

iunea),

el va presa concomitent în sens contrar pe pere

ii interiori (reac

iunea), astfel c

balonul

va zbura. Aceast

care se produce pân

când presiunea gazului din interiorul

balonului dispare. Racheta era deci solu

ia!

Ea prezenta deosebitul avantaj de a-

i spori viteza de zbor nu brusc,aproape

instantaneu, ci treptat. Ap

sarea colasal

, inevitabil

la lansarea cu tunul, se putea evita la

acest aparat de zbor. În straturile inferioare, dense, ale atmosferei, viteza rachetei este mai
mic

. Ceea ce este iaz

ăş

i foarte bine astfel

i frânarea, datorit

frec

rii cu aerul, fiind mult

mai redus

. Racheta atinge viteza maxim

, necesar

desprinderii de atrac

ia P

mântului,

foarte sus, deci acolo unde este aproape vid. Când Hermann a ajuns la acest rezultat
decisiv, avea doar vîrsta de 14 ani.

Dar fiecare nou

solu

ie ridica alte zeci de probleme noi. Ce putere trebuie s

aib

racheta? Cu ce combustibili se poate realiza aceasta? Cu ce cantitate?

i a

a mai departe.

Un lucru era clar: cantitatea de combustibil necesar

era imens

. De ce? Viteza rachetei

este consecin

a degaj

rii continue de mas

. S

consider

m c

racheta porne

te cu o

greutate total

de circa 14 tone. Daca a degajat în zbor 1/2,72 din masa ei, adic

5,15

tone, restul rachetei va avea, în sensul de zbor, aceea

i vitez

cu care sunt evacuate

masele de gaz, cel pu

in în por

iunea din spa

iul cosmic unde for

ele de atrac

ie au valori

neglijabile. În aer

i în apropierea P

mântului situa

ia se prezint

mai dezavantajos : aici

se consum

circa 7 tone. Dup

aceea se înjum

ăţ

te restul de 7 tone, apoi restul de 3,5

tone

.a.m.d. Dup

fiecare diviziune, viteza restului sarcinii cre

te cu valoarea vitezei

ini

iale. Dup

cinci diviziuni de cinci ori, dup

zece diviziuni de zece ori viteza de

evacuare a gazelor.

- 9 -

Mai

tia c

viteza de expulzare a gazelor de ardere, joac

un rol hot

râtor. Cu cât

aceasta e mai ridicat

cu atât e mai avantajos pentru construc

ia rachetei. În continuare,

greutatea rachetei scade în mod vertiginos. Dup

cinci diviziuni, ea reprezint

doar a 32-a

parte a greut

ăţ

ii ini

iale, dup

zece diviziuni doar a 1024-a parte. Deci, dac

sunt necesare

zece diviziuni pentru ca o rachet

ating

viteza final

dorit

de 11,2 km/s, atunci rostul

rachetei, împreun

cu înc

tura util

, nu poate cânt

ri mai mult decît a 1024-a parte a

rachetei pline (cu combustibil). În cazul ales, prin urmare, nu mai mult de circa 13 kg.
Raportul dezavantajos al maselor i-a displ

cut de la început lui Hermann. O alt

cale îns

nu exista. Problema era acum de a g

si un amestec de combustibil ale c

rui gaze de

ardere s

fie evacuate cu o vitez

suficient de mare.

Care sunt îns

aceste gaze? Cum se poate m

sura viteza lor de ie

ire ? Sau cum se

poate ea determina matematic? Poate cineva în Sighi

oara s

-i r

spund

la aceste

întreb

ri? Dac

da, atunci numai farmacistul ora

ului, Ernst Capesius, fiindc

el se

pricepe la chimie.

Gazele prafului de pu

ies - a

tia s

-i spun

vân

torul Capesius - cu circa

1 000 - 1 200 metri pe secund

din

eava pu

tii. Mai mult nu-i putea spune nici el.

Hermann a f

cut un calcul mintal rapid.

i pe figura lui s-a putut citi dezam

girea. Pentru

scopurile urm

rite de el o asemenea vitez

era mult prea mic

. La aceast

vitez

ejec

ie sunt necesare peste zece înjum

ăţ

iri, deci un raport de mase de circa 1 : 1 000.

Dac

ine cont

i de frânarea produs

de rezisten

a aerului, situa

ia este

i mai proast

Cu praf de pu

racheta ar deveni prea mare. Combustibilii solizi, prin urmare, nu mai

intr

în discu

ie.

Hermann nu vrea s

i ofere nici un r

gaz. El atac

o nou

tem

de cercetare. În

privin

a presiunii

i a imponderabilit

ăţ

ii f

cuse considera

iuni ipotetice. Era necesar

confirmarea lor prin practic

. Scopul lui era acum cercetarea acestor aspecte. Bazinul de

înot din Sighi

oara trebuia s

-i foloseasc

drept teren de încercare. El efectueaz

cercet

ri, ce aveau s

fie - al

turi de cele din anii 1915-1917 - primele din lume în istoria

medicinii spa

iale.

rea de pe trambulina de

ase metri, apoi chiar de pe turnul acoperi

ului, mai

înalt cu doi metri. Hermann voia s

experimenteze cât de rapid

este frânarea în ap

cum poate suporta corpul s

ocul la contactul cu apa. Formula de calcul necesar

avea deja, dedus

de el însu

i. Din adâncimea de frânare putea calcula accelera

(negativ

) ce ap

rea. Adâncimea de scufundare de doi metri, pe care a atins-o la o c

dere

de la

ase metri, corespundea unei accelera

ii de trei ori mai mari decât accelera

gravita

ional

(g = 9,81 m/s

). De

i greutatea lui atingea astfel de trei ori valoarea

normal

, el a putut constata, cu mare bucurie, c

aceast

solicitare este suportabil

...Era în anul 1908 când Hermann Oberth a început o a doua serie de experien

El a umplut o sticl

pân

la jum

tate cu dou

feluri de lichide, a astupat-o bine

i a s

rit

cu ea de pe trambulin

în ap

inând gâtul sticlei îndreptat în jos. Hermann mi

ca, în

timpul c

derii, sticla în jos, pentru a compensa influen

a rezisten

ei aerului,

i se str

duia

observe cum plutea lichidul în sticl

. Într-un mod destul de primitiv ob

inuse starea de

imponderabilitate. Astfel a constatat c

omul poate suporta câteva secunde aceast

stare.

“Îmi era clar”, scria Oberth mai târziu, “c

ea poate fi suportat

fizic

i zile întregi.

Problema era daca

i psihic. O experien

ţă

care, între altele fie spus, m-a costat aproape

via

a, mi-a adus îns

certitudinea consolatoare”.

- 10 -

Într-o zi friguroas

de toamn

Hermann a încercat s

traverseze bazinul de înot în

diagonal

pe sub ap

ederea îndelungat

sub ap

i-a afectat sim

ul de orientare. În loc

se ridice de-a lungul unui perete lateral, cum credea c

face, în realitate s-a trezit

scormonind în n

molul de pe fund. În drum spre cas

a meditat asupra faptelor : despre

pozi

ia noastr

ne informeaz

corpusculii lui Meniere din antecamera urechii interne. Mai

departe o afl

m exprimat

prin tensiunea mu

chilor

i a

esuturilor din corpul nostru

i în

al treilea rând prin acele por

iuni ale pielii pe care se exercit

presiunea. Ca urmare a

iunii apei reci

i a surplusului de acid carbonic din sânge, organul echilibrului a fost

paralizat, iar senza

ia din mu

chi n-a mai fost destul de eficient

pentru orientarea

corpului. De

i categoriile kantiene de “sus”

i “jos” s-au p

strat, s-a pierdut senza

vertical

. Ca atare, împrejurarea produsese o tr

ire psihologic

a imponderabilit

ăţ

ii (lipsei

de greutate), amplificat

de lipsa de sensibilitate a sim

urilor.

În 1908, Hermann a construit

i o centrifug

. Cu ea trebuia s

se cerceteze dac

cât de mult poate suporta omul condi

iile de accelera

ie m

rit

. Bra

ele caruselului erau

de 35 metri lungime

i se roteau în jurul unei axe verticale. For

a centrifug

rezultat

trebuia sã m

reasc

sarea exercitat

asupra pasagerilor, a

a cum se întâmpl

în

momentul pornirii rachetei. Azi asemenea centrifuge func

ioneaz

în toate centrele de

antrenament pentru astronau

i. Este uimitor de constatat c

ele nu se deosebesc, nici prin

construc

ie, nici prin principiu, de proiectul elevului sighi

orean.

Mai târziu, experien

ele

i zborurile cosmice au f

cut dovada c

omul s

tos, cu

un antrenament suficient, poate suporta o ap

sare de 6-7 ori mai mare dec

t greutatea

proprie, pentru scurt timp chiar 10g, f

a suferi vreo dereglare fiziologic

psihologic

. Pe aceste cifre a contat

i tân

rul de 14 ani. Privind retrospectiv, Hermann

Oberth remarc

: “

i dac

acum a reie

it c

oamenii pot suporta într-adev

r im-

ponderabilitatea în spa

iu, m

mir nu în privin

a realit

ăţ

ii, cât în privin

a faptului c

nu mi

s-a dat crezare timp de patruzeci de ani”.
Dup

terminarea experien

elor sale de la

coala de înot - experien

e care anticipau

medecina spa

ial

, Hermann s-a preocupat din nou de rachet

. Se împotmolise tocmai la

carburan

i. “C

torie spre planeta Marte” era titlul noii povestiri fantastice pe care o

citea Hermann. Hans Dominik, autorul ei, voia s

pun

în mi

care, cu ajutorul uria

energii nucleare, nave spa

iale

i s

le trimit

în calatorie spre planeta vecin

. El scria

despre arderea hidrogenului în oxigen precum

i despre alte solu

ii pline de fantezie.

Concentrându-

i aten

ia în acest domeniu, Hermann

i-a propus s

verifice temeinic dac

energia înalt

ce se degaj

prin aceast

ardere conduce la ob

inerea unui gaz de cea mai

înalt

temperatur

i deci cu o mare vitez

de evacuare. Îns

amestecul hidrogen-oxigen

duce, dup

cum se

tie, la gazul detonant, pentru combustibili gazo

i fiind în plus

necesare enorme recipiente de presiune, ceea ce este sinonim cu ob

inerea. unei greut

ăţ

cu adev

rat “astronomice” a rachetei! Iat

i geniala solu

ie: combtustibilii lichefia

Dac

ar fi

inu

i în recipien

i puternic r

i, de acolo ar fi condu

i separat într-o camer

de ardere unde ar fi înc

lzi

i pîn

la gazeificare

i unde vor

i arde. În fine, un ajutaj ar

servi la evacuarea gazelor arse

i ar crea un jet continuu. Aceasta era ideea deschiz

toare

de drumuri! Racheta cu combustibil lichid fusese descoperit

. Adic

, redescoperit

pentru

iolkovski o descoperise cu paisprezece ani mai devreme.

Hermann Oberth tocmai împlinise al

aisprezecelea an de via

ţă

Nu era un elev eminent, excep

ie f

când fizica

i matematica. Pe profesorul s

u de

matematic

Adolf Höhr îl punea de multe ori în dificultate. Într-o zi elevii tocmai notau

- 11 -

problemele pentru lec

ia viitoare când Hermann s-a ridicat

i a spus c

problema era

nerezolvabil

ci nu era corect formulat

. Constatase acest fapt prin calcul mintal.

Hermann devenise între timp obiectul de haz al ora

ului. Adâncit în calcule

planuri, trecea deseori inten

ionat prin

ul de ap

pentru a nu se lovi de trec

torii de pe

trotuar la care se mai ad

ugau

i realiz

rile

colare modeste. Toate acestea îi

nemul

umeau desigur pe p

rin

i, care apar

ineau elitei ora

ului. Copilul aducea îngrijor

i nu din cele mai neînsemnate.

Când Hermann Oberth a urcat, în iunie 1912, pentru ultima dat

cele 174 de tepte

ale sc

rii elevilor

i s-a fotografiat cu cei optsprezece colegi de clas

de la

coala din

Deal, el inventase deja un nou mijloc de ac

ionare.

În toamna anului 1913 Hermann Oberth a plecat la München. Urma s

studieze

medicina. Acest pas a produs uimire - era doar peste tot cunoscut drept un matematician
eminent

i un elev cu înclina

ie spre tehnic

. Desigur c

voia s

fac

voia p

rin

ilor.

Iat

cum apreciaz

Oberth aceast

hot

râre: “Am studiat întâi medicina. M

hot

râsem

pentru aceast

meserie din pasiune pentru

tiin

ele naturii. Cu aceast

ocazie, la

semestrele preclinice, am acumulat bazele unor cuno

tin

e biologice destul de vaste

pentru ca

i mai târziu s

ocup de ele din pur

cere. Dup

aceea am trecut la fizic

pentru c

am recunoscut c

în acest domeniu era for

a mea

i, în plus, m-ar fi satisf

cut

doar prea pu

in meseria de medic practicant”.

i student la medicin

, putea fi v

zut la cursurile facult

ăţ

ii tehnice. Cursurile

profesorului Emden, un cunoscut aerodinamician, cele de fizic

cu W. C. Röntgen,

descoperitorul razelor X, nu-i sc

pau niciodat

, cursurile de astronomie

i de matematic

le pierdea numai rareori. Dar, dup

cum se va dovedi curând,

i cele dou

semestre de la

facultatea de medicin

au fost un capital bine plasat.

Izbucnise primul r

zboi mondial. Hermann Oberth s-a întors în Transilvania

i a

plecat, ca to

i colegii s

i de clas

, pe front. A fost trimis la regimentul 31 infanterie din

Sibiu. A ajuns pe frontul de r

rit unde a fost r

nit dup

câteva luni (1915). Mutat la

grupa sanitar

, este afectat pe lâng

lazaretul de rezerv

din ora

ul s

u natal. Vine la

Sighi

oara, unde î

i efectueaz

stagiul de sergent sanitar sub îndrumarea tat

lui s

Aici are acum, timp de trei ani, acces la tot ceea ce îi poate spori cuno

tin

ele

medicale. Prin seria de experien

e de la

coala de înot din Sighi

oara a putut determina,

mai înainte, c

organismul uman poate suporta timp de câteva secunde

imponderabilitatea. Ce se întâmpl

dac

aceast

stare se men

ine timp de câteva ore chiar

de cîteva zile, a

a cum va fi cazul în spa

iul cosmic? Pentru a studia aceast

chestiune,

sergentul sanitar

i-a imaginat o experien

ţă

ciudat

. Pe cât de simple erau mijloacele sale,

pe atât de originale

i ingenioase ni se par azi aceste încerc

ri. El

tia c

scopolamina

narcotizeaz

în special organele de echilibru ale corpului uman. Alcoolul narcotizeaz

func

iile mu

chilor

i ale încheieturilor. Dac

aceste organe ar fi deconectate, subiectul

experien

ei se va sim

i ca un cosmonaut în stare de imponderabilitate. Pentru a deconecta

i sim

urile principale, a intrat într-o cad

mare de baie, s-a scufundat sub ap

i a început

respire printr-un tub. El era astfel subiectul experien

ei, dar

i cercet

torul. Când a

intervenit ac

iunea scopolaminei, el s-a rotit de câteva ori în jurul axei proprii

inând ochii

închi

i-a pierdut orice orientare

i a început s

împing

ăţ

ul, pe care trebuia s

-1

aduca la vertical

, f

ra rost, încolo

i încoace. Dezorientarea provocat

era deci perfect

Pe aceast

cale a putut prelungi stadiul imponderabilit

ăţ

ii ,la o jum

tate de or

. În

- 12 -

leg

tur

cu aceasta, Oberth scrie: “Am putut constata c

eu însumi n-am avut r

u de mare

cât am folosit aceste droguri. Iar la manevrele de cuplare din spa

iul cosmic

imponderabilitatea nu dureaz

nici ea mai mult. În timpul restului c

toriei,

imponderabilitatea poate fi suplinit

prin gravita

ia artificial

, ob

inut

cu ajutorul unei

for

e centrifuge”. Înc

de atunci Oberth lua mereu în considera

ie cele mai nefavorabile

condi

ii. El voia s

dovedeasc

posibilitatea zborului cosmic în condi

ii limit

. Iat

cum a

rezumat rezultatale experien

elor sale: “Lipsa de greutate provoac

ini

ial team

. Teama

scade pe m

sur

ce se repet

mai des experien

a. Dup

team

urmeaz

o senza

ie ciudat

în regiunea esofagului. Dar ea dispare dup

circa un minut

i jum

tate. Creierul

organele de sim

lucreaz

mai intens, gândurile

i senza

iile sunt îndreptate asupra

lucrurilor concrete. Timpul pare s

se dilate. Primele minute par ore. Pulsul

i b

ile

inimii se accelereaz

ini

ial, dar mai târziu redevin normale”. Concluziile în domeniul

medicinii spa

iale ale sergentului sanitar Hermann Oberth au fost confirmate integral de

practic

patru decenii mai târziu În plus este cunoscut faptul c

scopolamina,

medicamentul utilizat de Hermann Oberth în experien

ele sale din anii 1915-1917, se

administreaz

i ast

zi astronau

ilor care se preg

tesc pentru zborurile spa

iale.

Dup

terminarea acestor experien

e, Oberth s-a consacrat din nou rachetei. În

1917 a calculat prima rachet

de mare distan

ţă

. Nu era primul s

u proiect de rachet

. Înc

din

coala secundar

elaborase un plan (1909). “Era vorba atunci de un aparat care s

fie

în stare s

urce câ

iva oameni. Drept combustibil se folosea fulmicoton umezit, dup

modelul mitralierei. Gazul trebuia s

neasc

lateral în sus”. Forma ajutajelor era destul

de nefinisat

, sem

nând cu turbinele de ap

Pelton, dar în ciuda tuturor imperfec

iunilor,

un asemenea aparat s-ar fi putut totu

i în

a. Pe atunci Oberth cuno

tea fenomenul fizic

al presiunii datorate accelera

iei uria

i, în 1911, dedusese formulele pentru “propulsie

ideal

”, pentru viteza optim

i rela

iile de baz

ale zborului rachetei

i tr

sese concluziile

în privin

a tehnicii de construc

ie ce rezultau din ele. În 1912 a elaborat planul unei

rachete de altitudine, care trebuia s

func

ioneze cu combustibil lichid. Pân

la proiectul

u din 1917 - primul model din lume al unei rachete cu combustibil lichid - elevul de

gimnaziu din Sighi

oara str

tuse la fel ca

i predecesorii s

i, toate treptele evolu

iei.

Racheta balistic

pe care a conceput-o în perioada cât a fost sergent sanitar avea

în

imea de 25 de metri

i diametrul de 5 metri, obiect destul de impresionant. Greutatea

util

din vârful rachetei trebuia s

reprezinte zece tone. În compartimentul instrumentelor

a prev

zut o instala

ie giroscopic

ce trebuia s

garanteze stabilitatea în zbor a rachetei,

precum

i o comand

electric

automat

. Combustibilul era un amestec de alcool, ap

aer lichid. Presiunea interioar

a rezervoarelor de combustibil trebuia s

men

rigizi

pere

ii rezervoarelor ce serveau concomitent

i de pere

i exteriori ai rachetei. Oberth

imaginase

i un sistem ingenios de r

cire : spirtul subr

cit era condus în jurul pere

ilor

exteriori ai camerei de ardere, astfel r

cindu-se pere

ii solicita

i de temperaturi de pân

3000°C ; concomitent combustibilul era

i preînc

lzit, deci se realiza un randament

termic mai bun. Era o r

cire regenerativ

, folosit

curent la multe tipuri de rachete în

zilele noastre.
Acesta a fost primul proiect din lume al unei rachete cu raz

mare de ac

iune, cu

combustibil lichid, dac

se face abstrac

ie de propunerile, înc

nerealizate ale lui

iolkovski pentru o rachet

cu hidrogen

i oxigen. El avea s

-i inspire circa 25 de ani mai

târziu, pe constructorii lui “Aggregat 4”. Racheta A 4 dispune într-adev

r de o

combina

ie combustibil

de joas

energie, format

din oxigen lichid

i alcool diluat cu

- 13 -

. O combina

ie deci luat

în considera

ie de Hermann Oberth înc

din 1917. Oberth

însu

i a declarat, în aceast

privin

ţă

: “Ceva asem

tor cu A 4 de mai târziu, dar mai

mare

i nu a

a de complicat”.

În anii 1915-1917, Hermann a tr

it exclusiv pentru zborul spa

ial. Era permanent

cufundat în planurile, proiectele

i calculele sale

; intâi medicina spa

ial

, apoi racheta de

distan

ţă

l-au acaparat cu totul.

Numeroasele anecdote care circulau pe seama lui o confirm

. Fusese poreclit “Oberth-

Lun

” iar oamenii spuneau c

trebuia evitat pe trotuar, mai ales atunci când îl “chinuiau

fanteziile”. Chiar

i a

a, aten

ia sa era deseori îndreptat

i asupra “lucrurilor p

mânte

ti”.

Aceasta o dovede

te, de exemplu,

i inten

ia sa din anul 1917, când voia s

scrie o carte

împotriva “supersti

iei

i a nego

ului de evlavie”.

…Se afla la o petrecere în casa Michael Albert. Aici a fãcut cuno

tin

ţă

cu o fat

pe care o remarcase mai de mult. Dar când a vrut s-o prezinte pe Tilly p

rin

ilor s

i, ea a

fugit.

i nu fiindc

ar fi impresianat-o obiec

iile lor, ci pur

i simplu din timiditate. “Eram

o fat

simpl

, s

rac

, în timp ce el venea din casa cunoscutului chirurg Oberth”, î

aminte

te doamna Oberth. Dar pe Hermann nu l-a interesat zestrea ei, dup

cum nici Tilly

n-a ascultat de aceia care o preveneau : “Doar nu vrei s

te m

i cu nebunul

la de

Oberth !”

rin

ii au aprobat de la început, f

rezerve, hot

rârea fiului lor de a se însura,

chiar dac

era cam timpurie. Poate de acest pas era legat

i speran

a lor c

car

snicia

i copiii s

-l îndep

rteze pe fiul cel “distrat” de la “medita

iile" sale, s

nu-i mai

lase timp pentru ele.

Nunta a avut loc la 6 iulie 1918. Hermann Oberth s-a c

torit cu domni

oara

Mathilde Hummel, o fat

chipe

şă

, s

toas

, plin

de via

ţă

i cu un caracter puternic.

Mathilde, numit

de to

i doar Tilly sau Tilla (a

a o numea

i Oberth), era cea mai tân

din trei surori orfane. Pierduse de timpuriu ambii p

rin

i; fratele ei nu s-a mai întors din

zboi. Sora cea mai mare avea doar

aptesprezece ani când au murit p

rin

ii. Ea

i fratele

asigurau existen

a celorlalte dou

surori. Alt

sor

a devenit înv

ăţă

toare, iar Tilly s-a

apucat de gospod

rie, pentru ca mai târziu s

lucreze în croitorie.

Doamna Tilla avea o fire total opus

ului ei. Se bucura de via

ţă

i era vesel

, cu inima

deschis

i sociabil

i avea un sim

deosebit pentru latura practic

. El era “Oberth-

Lun

”, cel luat în râs, omul aflat cu gândurile sale cel mai des “dincolo de nori”. Poate

chiar de aceea aveau s

se potriveasc

atât de bine. D-na Oberth

i-a luat rolul în serios.

Ea încerca s

-l distrag

pe so

ul ei

i s

-l lege de problemele cotidiene. Deseori îi d

dea

câte un copil in bra

e, îl ruga s

sape gr

dina sau îl antrena în diverse treburi

gospod

ti. De altfel singurul repro

pe care-l f

cea câteodat

profesorul, ajuns între

timp la o reputa

ie mondial

, so

iei sale era: “Nu m-ai l

sat s

lucrez !”.

Hermann Oberth îns

n-a pierdut nimic, el a dat tot ce putea da.

În toamna anului 1919, Hermann Oberth a plecat la München. Primirea a fost cât

se poate de neprietenoas

. Dup

numai

ase s

mâni a trebuit s

par

seasc

ora

ul, iar

ceva mai târziu chiar Bavaria, c

ci str

inii nu aveau autoriza

ie de

edere. De aceea s-a

mutat la Göttingen. Universitatea din Göttingen era pe atunci cunoscut

ca o citadel

fizicii

i a matematicii. Acolo

ineau cursuri Max Born

i James Frank (fizic

), David

Hilbert, Hermann Minkovski

i Felix Klein (matematic

), Ludwig Prandtl (aerodinamic

)

i Emil Wiechert (geofizic

). Scopul s

u era acela de a fundamenta

tiin

ific rezultatele

- 14 -

cerct

rilor

i bagajul de idei cu care venea din Sighi

oara. Dorea s

pun

bazele unei

teorii complete a rachetelor

i s

i dea cu ea doctoratul la sfâr

itul perioadei de studii.

În vara anului 1920 a terminat proiectul unei rachete cu hidrogen

i oxigen. Era o

dezvoltare a rachetei de altitudine din 1917, propulsat

îns

de o combina

ie combustibil

de înalt

energie. Oberth voia s

înving

cu ea câmpul gravita

ional al P

mântului. Cu

aceast

ocazie a ajuns

i la o nou

inven

ie : racheta în trepte. Rela

ia dintre puterea de

propulsie, durata de ardere

i viteza maxim

se dovedise, la racheta sa cu hidrogen

oxigen, neconvenabil

. În c

utarea unei solu

ii, a ajuns la racheta cu mai multe trepte.

Treapta inferioar

era o rachet

cu alcool

i oxigen, cea superioar

o rachet

cu hidrogen

i oxigen. La primul amestec de carburan

i, Oberth lua în calcul o vitez

de ejec

ie de

1400 m/s, iar la a doua, 3400 m/s. Ambele valori caracteristice s-au dovedit mai târziu
realist chiar dac

fuseser

alese foarte prudent. Acesta era primul proiect de construc

din lume, bazat pe calcule numerice, al unei rachete cu mai multe trepte

i combustibil

lichid.

Oberth a f

cut o transcriere a proiectului

i a mers cu el la profesorul Prandtl,

specialistul în aerodinamic

. In sfâr

it, se afla în fa

a unui om care-

i d

dea osteneala s

se uite la planurile lui. Acesta i-a atras aten

ia asupra câtorva gre

eli

i i-a recomandat o

serie de c

i de specialitate. S-a desp

it de studentul s

u cu cuvintele: “Da, este ceva în

ceea ce afirma

i dumneavoastr

. Nu v

i, descurajat de nimic !”. Erau primele

cuvinte încurajatoare pe care le auzea. De acum înainte Oberth nu putea fi întâlnit
s

mâni în

ir decât la bibliotec

. Era indiferent fa

ţă

de cursuri. Voia s

i extind

cuno

tin

ele de specialitate

i cercet

rile în domeniul aerodinamicii

i mecanicii cere

ti.

Dup

ce le-a studiat pe toate, s-a îndreptat din nou spre rigla de calcul

i plan

. Pîn

în

prim

vara lui 1921 a lucrat pîn

la istovire.

Curând a avut surpriza unei vizite pl

cute din Transilvania. So

i tat

l s

u au

venit la Göttingen. D-na Tilla

i-a exprimat dorin

a s

mân

împreun

cu el. Aici îns

nu exista locuin

ţă

pentru str

ini, a

a c

Oberth a trebuit s

se mute din nou. La

Heidelberg, un coleg de facultate i-a f

cut rost de locuin

ţă

. Când s-au v

zut muta

i, d-na

Valerie Oberth l-a adus

i pe fiul lor Julius. Recunoa

tem aici o nou

încercare a familiei

de a-l coborî pe Hermann Oberth pe “traiectorii p

mântene”. Prea î

i neglijase din nou

materiile principale de studiu dedicându-se exclusiv rachetelor sale.

i cu planuri de

rachete nu se putea câ

tiga o pâine.

ederea împreun

n-a durat mult. Chiria era scumpã ,

icanele proprietarilor de nesuportat, iar când au depus plângere la poli

ie, li s-a

comunicat c

de fapt ei nici n-ar avea ce c

uta la Heidelberg . D-na Tilla s-a întors la

Sighi

oara, iar Oberth s-a mutat într-o mansard

studen

easc

. Aici s-a concentrat

i mai

îndârjit asupra lucr

rii sale.

i-a transpus gândurile

i experien

a în limbajul formulelor

i desenelor. În

aceastã perioad

a ap

rut modelul s

u B, o rachet

de altitudine conceput

pentru

cercet

ri meteorologice

i geofizice în straturile superioare ale atmosferei. Treapta

inferioar

era

i aici o rachet

cu alcool

i oxigen, care era adus

întâi la “viteza optim

”

de c

tre o “rachet

ajut

toare”. Treapta a doua, ce urma s

fie amorsat

abia sus, în

straturile rarefiate, era o rachet

cu trepte, îmbun

ăţ

, comparativ cu primul model,

printr-o serie de inova

ii tehnice. Modedul B trebuia s

ating

o în

ime de 2000 km. În

foarte scurt

vreme Oberth proiecteaz

i modelul E, o rachet

ce trebuia s

trund

în

spa

iul cosmic cu oameni la bord. Era a

a-numita rachet

lunar

. Oberth nu voia s

explice doar posibilitatea zborului spre alte planete, ci acesta era principiul s

u – s

-l

- 15 -

conceap

de la baz

. El a fost primul dintre pionierii zborurilor cosmice care a prezentat

pentru expedi

ia spre Lun

calcule matematice

i referitoare la tehnicile constructive,

începând cu momentul startului rachetei

i pân

la aterizarea cu para

uta. Aceste proiecte

le-a ata

at la studiul teoretic, iar în prim

vara lui 1922 incheia manuscrisul unei teorii

detaliate a rachetelor, pe care o prezenta ca diserta

ie Universit

ăţ

ii din Heidelberg. Cu

toate c

renumitul astronom Max Wolf apreciaz

manuscrisul studentului s

u Oberth

drept “o lucrane

tiin

ific

riguroas

”

i o înso

te chiar de un foarte favorabil referat

pentru editur

, nu accept

totu

i lucrarea ca diserta

ie pe motivul c

“nu este astronomie

propriu-zis

”. Exact acela

i lucru i se întâmpla studentului sighi

orean

i la profesorul

u de fizic

, celebrul Philipp Lenard, laureat al premiului Nobel pentru fizic

: “O lucrare

de înalt

inut

tiin

ific

”, sunt cuvintale acestuia, dar “nu este o tem

de fizic

clasic

”.

Erau necesare cuno

tin

e din prea multe domenii de specialitate pentru a se putea

pronun

a asupra juste

ii ei. “Pentru astronomi era prea tehnic

, pentru constructorii de

ini prea fantastic

, iar pentru medici departe de orice realitate”. Iar în specialitatea

astronautic

înc

nu se oferea titlul de doctor : avea s

devin

o realitate abia peste vreo

40 de ani. Cu atâ

ia ani era prin urmare Hermann Oberth înaintea timpului s

Trebuiau parcurse etape intermediare, trebuiau realizate lucr

ri preg

titoare,

trebuia creat

o baz

tiin

ific

i tocmai asta avea s

ofere diserta

ia lui Oberth…

ia lui n

scuse între timp o feti

ţă

. În toamna anului 1922 Oberth nu s-a mai dus

în Germania. Facultatea de fizic

din Cluj î

i redeschise por

ile. Deci s-a reîntors aici. La

23 mai 1923 Hernnann Oberth se afla în fa

a comisiei de examinatori. Lucrarea sa de

diplom

era tocmai “diserta

ia respins

”. Sus

inerea a decurs în mod str

lucit. Profesorul

Augustin Maior, pre

edintele ei, a anun

at: “Lui Hermann Oberth i se acord

titlul de

profesor. Cele mai cordiale felicit

ri!”.

În 1923 a ap

rut, la editura Oldenbourg din München, prima carte a lui Hermann

Oberth. Autorul ei a trebuit s

se angajeze s

acopere cheltuielile de tip

rire din fonduri

proprii. Înainte, Oberth î

i oferise cartea la patru edituri dar a fost tot timpul refuzat.

Editurile trebuiau s

i p

zeasc

“renumele”

i nu puteau tip

ri lucr

ri atât de ciudate.

Hot

râtoare a fost decizia d-nei Tilla care recunoscuse intuitiv valoarea lucr

rii (poate

doar din dragoste pentru so

ul ei sau poate a contribuit

i orgoliul)

i i-a pus la dispozi

economiile sale. Cartea se intitula “Racheta spre spa

iile interplanetare”. Hermann Oberth

i-a început prima lucrare cu patru teze.

Una din primele sale descoperiri a fost viteza optim

la care rezisten

a aerului

atrac

ia terestr

produc un minim de pierdere. Aceasta a rezultat prin diferen

ierea

ecua

iei fundamentale a zborului spa

ial pe care o dedusese înc

din 1916. Dac

o rachet

se ridic

vertical cu aceast

vitez

, rezisten

a aerului va fi la fel de mare ca

i greutatea

rachetei. Dac

se ridic

mai repede, nu trebuie s

ioneze atât de mult împotriva

greut

ăţ

ii proprii, în schimb rezisten

a aerului cre

te cât p

tratul vitezei, iar pierderile se

resc. Dac

se ridic

prea încet, are de ac

ionat prea mult împotriva propriei greut

ăţ

Toate rachetele care s-au construit pân

atunci zburaser

prea repede

i erau deasemenea

prea mici, c

ci are loc un fel de curs

între greutatea rachetei

i densitatea aerului. La

traiectorii de urcare înclinate viteza optim

este aceea la care rezisten

a aerului este egal

cu greutatea înmul

cu sinusul unghiului de urcare. Apoi Oberth a calculat

durata

arderii, raportul maselor, for

a ascensional

, drumul parcurs

rezisten

a aerului

- 16 -

Mai departe,

raportul dimensiunilor ajutajelor rachetei

în func

ie de viteza de ie

ire a

gazelor,

formula pentru zborul liber în spa

iul cosmic

dup

oprirea motoarelor.

Din formule rezult

imediat cerin

a aplic

rii principiului rachetei în trepte. Dac

rachet

mai mic

pe o treapt

inferioar

, care apoi va fi abandonat

i se pune în

func

iune treapta superioar

, atunci vitezele lor se vor aduna. In acest caz, trebuie

înmul

ite raporturile maselor. Oberth avansase cu calculele sale, pe un t

râm

tiin

ific

nou. Formulele sale îi spuneau îns

de care anume factori depinde construc

ia rachetei.

Pentru a preîntâmpina repro

ul c

nu ofer

decât o teorie arid

, el adus

i solu

tehnico-constructive. “Eu însumi sunt surprins cât de multe dintre ele

i-au f

cut intrarea

în tehnica spa

ial

modern

”, afirm

profesorul Oberth. “Printre ele erau, din p

cate,

solu

ii pe care le-a

fi rezolvat mai bine dac

fi avut de realizat o rachet

. Nu voiam s

spun tot ce

tiam, pentru a nu deveni de prisos la dezvoltarea ulterioar

a rachetelor.

Unele care nu 1e-am prezentat au fost inventate apoi de al

ii, f

îndoial

independent de

mine. De exemplu a

aminti motorul de rachet

oscilant. C

voiam s

-l construiesc se

poate vedea din faptul c

, pe desenele mele, am l

sat neutilizat un spa

iu între pompe

camera de ardere”.

Alte inven

ii au fost desenate de Oberth în schi

ele de construc

ie, dar nu le-a

amintit în text, cum ar fi forma de clopot a ajutajelor pentru viteze înalte de evacuare a
gazelor, sau r

cirea frontal

. De pe atunci cuno

tea raportul optim dintre treptele

individuale ale rachetei, îns

nu l-a amintit pentru a nu-

i face cartea mult prea vast

dificil

Cerin

a unei viteze mari de ejec

ie conducea, în mod logic, la utilizarea

propergolilor lichizi. Rela

iile spuneau, în continuare, c

greutatea rachetei goale trebuia

fie mic

. Ca atare,

i camera de ardere trebuia s

fie cât se poate de u

oar

, deci

materialul ceramic nu intra în discu

ie. Se impunea un sistem de r

cire! Aceste

considera

ii l-au condus spre r

cirea regenerativ

. Cu tot sistemul de r

cire, Oberth nu

voia s

lase temperatura din camerele de ardere s

creasc

prea mult, mai ales c

atunci înc

nu se cuno

teau aliajele de titan

i vanadiu. A

a a inventat un mijloc de a

coborî temperatura camerei de ardere f

a mic

ora viteza gazelor de ejec

ie. El a

realizat acest efect prin ad

ugarea la combustibili, a unei substan

e care nu arde, ci doar

se evapor

, creând vapori specifici u

ori. Dac

se utilizeaz

, de exemplu, hidrogen

oxigen, efectul are loc prin surplusul de hidrogen. Cunoscutul astronautician francez
Robert Esnault-Pelterie l-a denumit

efectul Oberth

. La rachetele cu alcool

i oxigen se

uga, din acelea

i considerente, la alcool ap

Oberth a mai propus ca rezervoarele de combustibil s

fie rigidizate printr-o

oar

suprapresiune. Pere

ii rezervoarelor puteau servi astfel în acela

i timp

i ca pere

ai corpului navei, lucru prin care se putea reduce în mod esen

ial greutatea rachetei. Acest

principiu a fost de altfel preluat în anii '50 de c

tre constructorul american de rachete

Bossard

i perfec

ionat la racheta “Atlas”. O alt

propunere a lui Oberth era aterizarea cu

para

utele, aplicat

ast

zi în mod curent. Pentru comanda vitezei a prev

zut un mecanism

electric. Un curent trebuia astfel reglat prin modificarea greut

ăţ

ii, încât s

corespund

accelera

iei. Dac

acest curent era trimis printr-un contor, el ar

ta viteza atins

. Pozi

rachetei era comandat

de o instala

ie giroscopic

. Ea punea în mi

care vole

ii pe cale

electric

dac

axa giroscopului

i axa rachetei nu erau paralele.

i aceast

inven

i-a

cut intrarea în tehnica modern

a rachetelor.

- 17 -

În prima sa carte, Oberth a reluat

i ideea instala

iei centrifuge, conceput

înc

în

1908. Scopul ei era s

cerceteze rezisten

a omului la accelerare, s

-l deprind

accelera

iile mari

i s

-i g

seasc

pe cei mai rezisten

i dintre candida

În continuare, a inventat o instala

ie de cur

ăţ

are a aerului în capsula spa

ial

, prin

distilare. Capsula a vopsit-o doar pe o parte cu negru, pentru a orienta partea dorit

spre

soare. Cea mai senza

ional

inven

ie cu care s-a prezentat el a fost îns

oglinda sa

cosmic

Oberth a publicat mai multe proiecte de rachete care se bazau pe aceste calcule

inven

ii tehnico-constructive. Din ele ar fi de amintit mai ales modelele B

i E. Primul era

o rachet

de altitudine cu trei trepte, ce trebuia s

foloseasc

la cercet

rile meteorologice

i geofizice în straturile superioare ale atmosferei terestre. Prima treapt

era o rachet

alcool

i oxigen, cea superioar

avea drept combustibil hidrogen

i oxigen. Aparatul de

zbor trebuia s

ating

în

imi pâna la 200 km. Modelul E era o rachet

uria

şă

cu dou

trepte, ce urma s

înving

gravita

ia terestr

i, cu oameni la bord, s

trund

în spa

iile

interplanetare.

Pentru Willy Ley, unul dintre cei mai autoriza

i istorici ai

tiin

i tehnicii

spa

iale, apari

ia c

ii “

Racheta spre spa

iile interplanetare

constituie adev

ratul început

al erei cosmice “. El argumenteaz

: “În aceast

carte Oberth introduce aproape toate

conceptele privitoare la zborul cosmic aplicate ast

zi, precum

i datele de baz

tiin

ifice

i astro-matematice ale astronauticii moderne, cum ar fi :

1. Bazele matematice ale teoriei rachetelor.
2. Utilizarea alcoolului etilic

i a altor hidrocarburi în combina

ie cu LOX ca

propergol lichid.

3. Principiul rachetelor multietajate.
4. Traiectoria rachetei în urcare de la vest spre est pentru a beneficia

i de rota

Pâmîntului, realizând astfel un câ

tig de vitez

de 1000 mph. (461 m/s).

3. Definirea “curbelor sinergetice”

i ob

inerea traiectoriei optime de zbor.

6. Sta

ii orbitale pentru alimentarea navelor interplanetare.

7. Dezvoltarea sta

iilor cosmice cu gravita

ie artificial

8. Antrenarea astronau

ilor în centrifuge

i dezvoltarea dispozitivelor de protec

împotiriva razelor cosmice.

9. Studii aerodinamice

i astro-matematice privitoare la comportamentul

aparatelor de zbor reactive în atmosfer

i în spa

iul cosmic.

10. Precizarea domeniilor de utilizare a sateli

ilor în cartografie, meteorologie, ca

radiorelee, etc.

În afar

de acestea, elaboreaz

i o serie de alte proiecte gigantice, care abia în

viitor î

i vor putea g

si finalizarea”.

Într-un capitol final, Oberth explic

posibilit

ăţ

ile de utilizare a rachetelor

utilitatea zborurilor spa

iale pentru omenire. În aceast

ordine de idei academicianul Elie

Carafoli men

ioneaz

: “Hermann Oberth a fost primul dintre marii pionieri ai

tiin

tehnicii spa

iale care nu s-a gândit numai la latura

tin

ific

i tehnic

a problemei, ci în

plus

i la inciden

ele ei economice

i filosofice, la ceea ce era spa

ial

poate reprezenta

pentru genera

iile de mâine”.

Ideea lui Oberth pentru o oglind

cosmic

cu ajutorul c

reia inepuizabila energie

a radi

iilor solare s

poat

fi valorificat

reprezint

un prim concept tehnologic pe linia

- 18 -

preocup

rilor pentru realizarea unei pun

i între spa

iul finit al biosferei terestre

infinitatea universului.

Apari

ia c

ii “Racheta spre spa

iile interplanetare” a declan

at o disput

tiin

ific

înc

neîntâlnit

pe scar

mondial

. Ecoul ei a fost deosebit de amplu. Criticii

scepticii au fost provoca

i acum la o lupt

de opinii deschis

iar de câ

tigat, putea câ

tiga

doar acela care era familiarizat cu terenul cunoa

terii

tiin

ifice

i al realit

ăţ

ii.

De altfel, cu aceast

oper

epocal

Hermann Oberth pare s

confirme o lege

nescris

, anume aceea c

marile descoperiri sunt f

cute de cercet

tori tineri. Newton,

Mayer, Helmholtz, Maxwell, Einstein, Bohr, Heisenberg, Pauli

i al

ii au ajuns la

cuno

tin

ele lor epocale mai ales pân

în cel de-al 30-lea an de via

ţă

Opera fundamental

a tehnicii rachetelor

i a zborului cosmic a fost încheiat

Hermann Oberth la 28 de ani.

i acesta a fost abia începutul, pasul hot

râtor îns

a fost f

cut. Cartea lui

Hermann Oberth a stârnit interesul opiniei publice

i curajul altor oameni de

tiin

ţă

. Au

mai urmat

i alte c

i, “Este posibil

naviga

ia spa

ial

?”, “C

ile naviga

iei spa

iale”,

”Introducere în teoria rachetelor”

i ”Metode de comand

la rachete” sunt numai câteva

din cele mai mult de 60 de publica

ii ale sale. De

i a mai trebuit ani buni

i un r

zboi

mondial devastator, din p

cate, pentru ca racheta s

se “impun

“, por

ile cerului erau de

acum deschise. Au urmat proiecte spa

iale ambi

ioase, sovietice, americane

i mai târziu

i europene. Au fost lansa

i sateli

i, sta

ii orbitale

i sonde spa

iale iar omul a f

cut primii

i pe Lun

… gra

ie acelor nebuni vis

tori.