R O C S I R
Revista Romana de Studii Culturale (pe Internet)
1-2 / 2004
13
INVAZIA MONGOL
Ă
ÎN UNGARIA
Ş
I ÎN SPA
Ţ
IUL ROMÂNESC
Violeta-Anca Epure
Nici un eveniment din primele secole ale celui de-al doilea
mileniu al erei cre
ş
tine nu a l
ă
sat o impresie atât de covâr
ş
itoare
asupra contemporanilor
ş
i nu a avut urm
ă
ri la fel de profunde ca
marea invazie mongol
ă
. Mongolii au creat cel mai mare imperiu
din istoria umanit
ăţ
ii, m
ă
rginit de Oceanul Pacific la r
ă
s
ă
rit, de
cursul inferior al Dun
ă
rii la apus, de taigaua Siberiei la nord
ş
i de
Golful Persic
ş
i culmile Himalaiei la sud.,,Furtun
ă
”, dup
ă
cum
denumea marele istoric Gheorghe I. Br
ă
tianu, exploziva lor
ascensiune, a izbucnit în inima Asiei
ş
i a influen
ţ
at întreaga istorie
a omenirii.
Invazia asupra Europei din 1241 –1242 a fost una din
,,întreprinderile r
ă
zboinice cele mai ample cunoscute de-a lungul
timpurilor, cu rezultate durabile, de însemn
ă
tate major
ă
pentru
evolu
ţ
ia întregii jum
ă
t
ăţ
i r
ă
s
ă
ritene a continentului”. (Victor Spinei ).
Istoria mongol
ă
ş
i invazia lor asupra Europei a fost tratat
ă
în
numeroase lucr
ă
ri mai vechi sau mai noi. S-a afirmat, de altfel, c
ă
de la cuceririle lui Alexandru pân
ă
la expansiunea colonial
ă
a
puterilor europene
ş
i la r
ă
zboaiele mondiale, nici un alt eveniment
nu a atins asemenea propor
ţ
ii
ş
i nu a acoperit un spa
ţ
iu atât de
întins. Urma
ş
ul lui Gingis-han, Ogoday spunea în kuriltaiul care l-a
ales:,,acest imperiu a fost într-adev
ă
r f
ă
urit în goana cailor, dar mai
departe nu poate fi administrat de pe cal”. Pentru mongoli,
expedi
ţ
ia a fost o confirmare a superiorit
ăţ
ii lor militare, dar pentru
popoarele afectate de,,avalan
ş
a mongol
ă
” (
Ş
erban Papacostea), ea
a avut urm
ă
ri dintre cele mai nocive. Lumea
ş
i implicit Europa
INVAZIA MONGOL
Ă
ÎN UNGARIA
Ş
I ÎN SPA
Ţ
IUL ROMÂNESC
Epure Violeta
14
r
ă
s
ă
ritean
ă
n-a mai fost aceea
ş
i dup
ă
marea invazie. Popula
ţ
ii
întregi distruse sau asimilate au disp
ă
rut din antropogeografia
continental
ă
sau au fost colonizate în alte regiuni. Contemporanii
au v
ă
zut în invazie un semn prevestitor al apocalipsului, iar în t
ă
tari
ni
ş
te,,f
ă
pturi ale iadului”. Sugestiv
ă
este relatarea c
ă
rturarului
armean Kirakos (Guiragos):,,t
ă
tarii aveau o înf
ăţ
i
ş
are resping
ă
toare
ş
i inimi nemiloase; r
ă
mâneau neîndupleca
ţ
i la plânsetele mamelor,
f
ă
r
ă
respect pentru p
ă
rul alb al b
ă
trânilor. Alergau cu bucurie când
era vreun m
ă
cel, ca la o nunt
ă
sau la o petrecere. Peste tot cadavre,
c
ă
rora nimeni nu le g
ă
sea mormânt. Prietenul nu mai avea lacrimi
pentru cel care-i fusese drag; nimeni nu îndr
ă
znea s
ă
verse lacrimi
pentru cei care pieriser
ă
de teama acestor tic
ă
lo
ş
i. Biserica s-a
cernit în doliu, frumuse
ţ
ea
ş
i splendoarea sa disp
ă
ruser
ă
; slujbele ei
au fost oprite, vocea cânt
ă
re
ţ
ilor din stran
ă
nu s-a mai f
ă
cut auzit
ă
,
iar cânt
ă
rile religioase nu au mai r
ă
sunat.
Ţ
inutul era acoperit de o
cea
ţă
deas
ă
. Popula
ţ
iile preferau noaptea zilei, iar p
ă
mântul a r
ă
mas
lipsit de locuitorii s
ă
i. Fiii str
ă
inului îl str
ă
b
ă
teau, înh
ăţ
ând tot ce se
g
ă
sea […]. Sordida lor l
ă
comie era de neostoit”.
Principala
ţ
int
ă
a invaziei mongole în Europa central
ă
a
reprezentat-o Ungaria, unde au
ş
i fost concentrate cele mai
numeroase efective
ş
i elita strategilor mongoli, în frunte cu Batu
1
.
Rogerius ne informeaz
ă
c
ă
în regiunile vecine Regatului arpadian
s-au evitat jafurile; se urm
ă
rea ca la întoarcerea din expedi
ţ
ie,
aceste zone s
ă
le poat
ă
furniza anumite resurse
ş
i totodat
ă
, nu
doreau s
ă
susceptibilizeze avanposturile maghiare. Din acelea
ş
i
ra
ţ
iuni de a asigura hrana trupelor, mongoliii i-au obligat pe
bolohoveni în 1241 s
ă
cultive pentru ei grâu
ş
i mei, dup
ă
cum ne
informeaz
ă
Cronica Ipatievskaia. Regele Bela IV fusese prevenit
în numeroase rânduri de inten
ţ
iile nomazilor asiatici
ş
i f
ă
cuse apel
la sprijinul unor suverani catolici. Papalitatea
ş
i Imperiul, prea
absorbite de disputele dintre ele nu au realizat marele pericol ce se
ab
ă
tea asupra Ungariei
2
.
R O C S I R
Revista Romana de Studii Culturale (pe Internet)
1-2 / 2004
15
Hoardele t
ă
tare s-au pus în mi
ş
care la începutul lunii
martie 1241.Principalul corp de oaste comandat de Batu, secondat
de Sübödai
ş
i pornit din zona halician
ă
s-a îndreptat spre pasul
Verecke,,,Poarta Rusiei”
3
. Alt corp de oaste a ac
ţ
ionat în spa
ţ
iul
nostru sub comanda lui Kadan, Büri
ş
i Bücek; acesta avea
misiunea de a înv
ă
lui dinspre sud Regatul Ungar
ş
i de a anihila
for
ţ
ele militare din Transilvania. Acest corp de oaste s-a desf
ăş
urat
pe mai multe direc
ţ
ii, în unit
ăţ
i separate, înainte de a face
jonc
ţ
iunea în pusta maghiar
ă
4
.
De
ş
i Bela s-a ocupat de înt
ă
rirea trec
ă
torilor
ş
i fortifica
ţ
iilor
carpatice dintre Ungaria
ş
i Rusia halician
ă
, mongolii le-au for
ţ
at.
Thoma de Spalato ne relateaz
ă
cum a fost for
ţ
at pasul Verecke,
dotat cu înt
ă
rituri puternice, constând din palisade masive, gyepü
(indagines în izvoarele latine). Corpurile de oaste au fost precedate
de 40.000de oameni cu securi; ace
ş
tia au p
ă
truns prin desi
ş
urile
p
ă
durilor; num
ă
rul lor a fost, cel mai probabil, exagerat, iar ei
proveneau din rândul ru
ş
ilor de Halici-Volânia, obliga
ţ
i s
ă
se pun
ă
la dispozi
ţ
ia invadatorilor. Mongolii au avansat pân
ă
pe valea Tisei.
Armatelor mongole li se al
ă
turaser
ă
cumani, ru
ş
i
ş
i islamici, care
au fost adu
ş
i în stare de dependen
ţă
ş
i obliga
ţ
i s
ă
-i urmeze. Bela IV
a fost abandonat
ş
i de r
ă
zboinicii cumani (refugia
ţ
i din De
ş
t-i
Kip
č
ak, care nu le-au iertat ungurilor asasinarea conduc
ă
torilor lor,
Kuthen),
ş
i de împ
ă
ratul Friedrich II Hohenstaufen; ducele
Friedrich de Austria, dup
ă
o participare efemer
ă
la lupte, a încercat
s
ă
profite de pe urma situa
ţ
iei jalnice în care se afla vecinul s
ă
u. Cei
doi adversari s-au confruntat la 11 aprilie 1241 la Mohi, în
apropierea confluen
ţ
ei râului Sajo cu Tisa.,,Oastea adunat
ă
de Bela
al IV lea, concentrat
ă
la poalele unui deal
ş
i între apa smârcoas
ă
provenit
ă
din dezghe
ţ
a pârâului Sajo, a fost înconjurat
ă
ca o turm
ă
de berbeci de o hait
ă
de lupi
ş
i aproape în întregime nimicit
ă
. Au
pierit aici de s
ă
ge
ţ
ile t
ă
tarilor cinzeci de mii de osta
ş
i, printre care
banderiile alc
ă
tuite în majoritate din români, în frunte cu episcopul
Raynaldus de la Alba- Iulia, cele de la Sibiu conduse de Nicolae
prepozitul, vicecancelar al regelui, purt
ă
torul pece
ţ
ii regale
ş
i cele
din Banat, cu Iacob Gârli
ţă
, care împreun
ă
cu Erne, mare comis
ş
i
INVAZIA MONGOL
Ă
ÎN UNGARIA
Ş
I ÎN SPA
Ţ
IUL ROMÂNESC
Epure Violeta
16
cu contele de Salgagyör, l-au salvat de la moarte sigur
ă
pe Bela
IV”
5
.,,Iar despre num
ă
rul laicilor mari
ş
i mici –scrie Rogerius –
care se înecaser
ă
în b
ă
l
ţ
i
ş
i în ape, ar
ş
i în foc sau omorâti de sabie
nu se mai poate
ş
ti. C
ă
ci z
ă
ceau pe câmpii
ş
i pe drumuri cadavrele
multor mor
ţ
i, unele cu capul t
ă
iat, altele sfârtecate în buc
ăţ
i, în vile,
în biserici, în care se refugiaser
ă
cei mai mul
ţ
i, numeroase corpuri
arse…Acest m
ă
cel
ţ
inu ocupate drumurile dou
ă
zile
ş
i tot p
ă
mântul
era înro
ş
it de sânge.
Ş
i st
ă
teau le
ş
urile pe p
ă
mânt cum stau la
p
ăş
une în câmpiile nelucrate turmele de vite, de oi
ş
i de porci. Caii
cu
ş
eile
ş
i frâiele, f
ă
r
ă
c
ă
l
ă
re
ţ
i, alergau prin livezi
ş
i dumbr
ă
vi,
ş
i
din pricina zgomotului deveniser
ă
atât de furio
ş
i încât p
ă
reau c-au
înnebunit de-a binelea…Vasele de aur
ş
i argint, hainele de m
ă
tase
ş
i alte obiecte trebuincioase omului, aruncate pe câmp
ş
i prin
p
ă
duri de cei ce fugeau, pentru ca s
ă
scape mai u
ş
ura
ţ
i din mâinile
urm
ă
ritorilor, nu g
ă
seau pe nimeni care s
ă
le strâng
ă
”
6
. Bela IV a
sc
ă
pat cu greu cu pu
ţ
ini oameni
ş
i la 18 mai 1241se afla la Zagreb,
de unde scria la Roma despre,,întâmpl
ă
rile jalnice
ş
i vrednice de
plâns care s-au ab
ă
tut asupra Ungariei”
7
.
Marea invazie mongol
ă
a afectat
ş
i regiunile noastre,
importante atât pentru prad
ă
, cât
ş
i pentru faptul c
ă
reprezentau
baze de atac spre alte
ţă
ri. Românii, care nu dispuneau de
forma
ţ
iuni statale consolidate, de structuri militare bine organizate,
de fortifica
ţ
ii corespunz
ă
toare, nu au fost în stare s
ă
le reziste
8
.
Urme ale trecerii mongolilor din Halici- Volânia spre Moldova au
fost descoperite în nordul Bucovinei: în mai multe a
ş
ez
ă
ri înt
ă
rite
cu
ş
an
ţ
uri, valuri de p
ă
mânt
ş
i palisade au fost înregistrate resturi
de ardere, de distrugere, datate cu pu
ţ
in
ă
vreme înaintea mijlocului
secolului al XIII lea
9
.
O armat
ă
mongol
ă
condus
ă
de Bochetor a str
ă
b
ă
tut
Moldova, având drept
ţ
el distrugerea episcopiei cumanilor. O
coloan
ă
a coborât în dreapta Prutului, o alta în stânga, iar a treia pe
Valea R
ă
utului, spre Nistru. La Bâtca Doamnei, pe Bistri
ţ
a au fost
descoperite lâng
ă
ruinele unei cet
ăţ
i dacice, osemintele unor o
ş
teni
cu s
ă
bii de fier. Au fost descoperite
ş
i emisiuni monetare de la Bela
R O C S I R
Revista Romana de Studii Culturale (pe Internet)
1-2 / 2004
17
IV (1235-1270), precum
ş
i resturile osteologice ale unor locuitori
care s-au ap
ă
rat de mongoli cu uneltele lor agricole. Rogerius ne
informeaz
ă
c
ă
,,Bochetor (Budjek)împreun
ă
cu al
ţ
i regi, trecând
peste râul Siret, a ajuns în
ţ
ara episcopului cumanilor
ş
i dup
ă
ce a
supus oastea ce se strânsese la lupt
ă
, a început s
ă
ocupe
ţ
ara în
intregime
10
.”Alexandru Gon
ţ
a opineaz
ă
c
ă
dac
ă
s-ar efectua
s
ă
p
ă
turi arheologice la Odobe
ş
ti, pe Milcov, unde se presupune c
ă
s-au dat lupte grele pentru ap
ă
rarea episcopiei catolice,,,s-ar scoate
la iveal
ă
numeroase elemente de cultur
ă
material
ă
care s
ă
confirme
aceasta”. Cetatea
ş
i catedrala au fost d
ă
râmate. Dup
ă
aproximativ
patruzeci de ani, papa Nicolae III scria în Ungaria episcopului
catolic de Fermo, la 7 octombrie 1279;în acest document se spune
c
ă
,,Cetatea Milcovului a fost distrus
ă
nu de mult de numi
ţ
ii t
ă
tari
ş
i
nu se mai afl
ă
acolo de vreo patruzeci de ani, nici episcopi
ş
i nici
al
ţ
i locuitori catolici”.
Ş
tirea aceasta este confirmat
ă
ş
i de o
scrisoare a papei Ioan al XXII-lea de la 4 octombrie 1332 c
ă
tre
episcopul de Strigoniu, reprodus
ă
în bula papei Clement al VII lea
de la 29 martie 1347 c
ă
tre episcopul de Calacea în care se spune c
ă
episcopia
ş
i cetatea au fost distruse pân
ă
la temelii în 1241,
canonicii au murit, iar feudalii locali i-au luat p
ă
mânturile
11
.
Dup
ă
distrugerea cet
ăţ
ii, Budjek a trecut în
Ţ
ara
Româneasc
ă
. Räšid- od- Din relateaz
ă
momentele mai importante
ale acestei campanii. El poveste
ş
te c
ă
Budjek ,,trecând pe drumul
Kar
ā
- Ul
ā
gh- ilor
ş
i prin mun
ţ
ii de acolo, zdrobi aceste popoare
Ul
ā
gh”.
Ulagh
este termenul comun turco- t
ă
taro- maghiar pentru
a-i desemna pe români, pornind de la germano- slavul,,vlah”.
Kara
e
un adjectiv turcesc (,,negru”), ce are
ş
i accep
ţ
iunea de,,supus”,,,lipsit
de independen
ţă
”, când este aplicat altor popoare. Nu se poate stabili
cu certitudine locul unde s-a desf
ăş
urat aceast
ă
prima confruntare
dintre mongoli
ş
i Kara Ulagh; istoricii presupun c
ă
aceasta ar fi avut
loc în regiunea mun
ţ
ilor Vrancei sau Buz
ă
u. De aici,,,(Budjek) intr
ă
în p
ă
durile
ş
i mun
ţ
ii B
ā
b
ā
k T
ō
k”. Numele muntelui apare sub
diferite forme în diferite manuscrise: Blochet a reconstituit forma
Yapr
ā
k T
ā
k, care ar putea fi aplicat
ă
Carpa
ţ
ilor P
ă
duro
ş
i dintre
Gali
ţ
ia
ş
i Rutenia, unde se afl
ă
ş
i pasul Verecke. Traduc
ă
torii
INVAZIA MONGOL
Ă
ÎN UNGARIA
Ş
I ÎN SPA
Ţ
IUL ROMÂNESC
Epure Violeta
18
sovietici au stabilit
ş
i tradus numele sub forma Bayakbuk
ş
i sus
ţ
in c
ă
ea se refer
ă
la Carpa
ţ
ii sud- orientali. O alt
ă
lectur
ă
posibil
ă
este
B
ā
b
ā
ktok, care se apropie de denumirea maghiar
ă
Kárpatók.
Trebuie s
ă
subliniem faptul c
ă
Räšid- od- Din folose
ş
te
expresia,,popoarele române”;,,românii erau numero
ş
i
ş
i au fost
întâlni
ţ
i de t
ă
tari pe un teritoriu vast, f
ă
r
ă
a avea îns
ă
un stat al lor.
Ei i-au întâlnit de-a lungul mai multor grani
ţ
e, a
ş
a cum noteaz
ă
istoricul persan dup
ă
m
ă
rturiile celor care au participat la aceste
evenimente”.
Dup
ă
aceast
ă
prim
ă
confruntare, Budjek,,intr
ă
… la
hotarele lui Mišeslav”. Istoricul român Dimitrie Onciul a emis
ideea c
ă
Mišeslav din
Djami ot- Tevarich
ar fi Seneslau. De altfel,
Räšid- od Din nu spune c
ă
acest Mišeslav ar fi fost omârât în lupta
care a urmat; este deci posibil ca documentul latin din 1247 s
ă
se
refere la acest personaj. Este clar îns
ă
c
ă
el era unul din
comandan
ţ
ii Ulagh-ilor dintr- una din forma
ţ
iunile incipiente, dar
care dispunea de o armat
ă
organizat
ă
:,,du
ş
manii care st
ă
teau
preg
ă
ti
ţ
i”. Dup
ă
aceste dou
ă
lupte, Budjek a plecat mai departe
pentru a face jonc
ţ
iunea cu trupele mongole din Ungaria. Se
presupune c
ă
a trecut prin Oltenia, pe la Turnu Severin, a intrat în
Banat, unde a întâlnit unit
ăţ
ile lui Buri
ş
i ale lui Kadan pe Mure
ş
ul
Inferior, apoi pe Tisa
12
.
Dup
ă
ce au distrus Episcopia cumanilor, mongolii au
intrat în
Ţ
ara Bârsei la sfâr
ş
itul lunii martie. Acolo au fost
întâmpina
ţ
i de armata voievodului Transilvaniei, care a c
ă
zut pe
câmpul de lupt
ă
. Este posibil ca el s
ă
fi fost înfrânt de corpul
comandat de Bochetor, care a trecut mun
ţ
ii prin pasul Oituz sau
printr-o alt
ă
trec
ă
toare din zona curburii Carpa
ţ
ilor. Trec
ă
torile
montane fuseser
ă
ap
ă
rate f
ă
r
ă
succes de români
ş
i secui( Olaci et
Siculi), dup
ă
cum st
ă
scris în mai multe cronici occidentale
13
. În
Analele
lui Tholomeus din Lucca sunt pomeni
ţ
i
Olleraci
ş
i Siculi
,
popoare din Pannonia care locuiau în preajma P
ă
durilor (
Silvae
=
mun
ţ
ii Riffei), care au primit misiunea de a fortifica pasurile
R O C S I R
Revista Romana de Studii Culturale (pe Internet)
1-2 / 2004
19
montane pentru a nu permite o penetrare a mongolilor
14
. Informa
ţ
ii
asem
ă
n
ă
toare se reg
ă
sesc
ş
i la Marino Sanudo cel B
ă
trân
ş
i la
Paulinus din Vene
ţ
ia
15
. Episodul despre implicarea românilor pe
scena politic
ă
bulversat
ă
de ofensiva mongol
ă
spre vest apare
ş
i la
Jehan Le Long din Ypres
16
.
Devastarea satelor din împrejurimile cet
ăţ
ii Timi
ş
oara
ş
i
din tot
ţ
inutul pân
ă
la Dun
ă
re
ş
i Tisa este atestat
ă
printr-un
document de la 10 august 1279: este vorba de un act al lui Ladislau
Cumanul prin care li se înt
ă
re
ş
te cumanilor supravie
ţ
uitori vechile
posesiuni de la Bela IV; regele le mai d
ă
ruie
ş
te
ş
i p
ă
mânturile
,,nobililor
ş
i ale iobagilor cet
ăţ
ii Timi
ş
oara” c
ă
zu
ţ
i în luptele cu
mongolii, care erau,,pustii cum au r
ă
mas de pe vremea n
ă
v
ă
lirii
t
ă
tarilor…
ş
i lipsi
ţ
i de folosin
ţ
e
ş
i venituri”. Calea urmat
ă
de t
ă
tari
este confirmat
ă
ş
i de scrisoarea lui Bela IV din 11 noiembrie 1264
c
ă
tre Inocen
ţ
iu al IV lea, în leg
ă
tur
ă
cu a
ş
ezarea ordinului Ioani
ţ
ilor
în
Ţ
ara Severinului
17
.
Räšid-od Din men
ţ
ioneaz
ă
în opera sa opera
ţ
iunile
militare comandate de Kadan
ş
i Buri,,împotriva poporului S
ā
s
ā
n”;
este vorba de sa
ş
ii din Transilvania, care au fost coloniza
ţ
i de regii
maghiari în secolul al XIII lea. Kadan intr
ă
în Transilvania pe un
drum cunoscut
ş
i folosit de localnici, de negustori
ş
i de
trupele,,imperiilor stepelor”, dup
ă
cum ne men
ţ
ioneaz
ă
ş
i
Rogerius
18
:,,Regele Kadan, f
ă
când un drum de trei zile prin p
ă
duri,
între Rusia
ş
i Cumania, a ajuns la bogata Rodna, un ora
ş
al
teutonilor, a
ş
ezat între mun
ţ
i înal
ţ
i, unde se afl
ă
o min
ă
de argint a
regelui,
ş
i în care locuia mare mul
ţ
ime de oameni. Cum erau înc
ă
oameni r
ă
zboinici
ş
i nu duceau lips
ă
de arme auzind de sosirea
t
ă
tarilor, le-a ie
ş
it în întâmpinare în afara ora
ş
ului, prin p
ă
duri
ş
i
mun
ţ
i. Iar Kadan, v
ă
zând mul
ţ
imea lor înarmat
ă
, a dat dosul,
pref
ă
cându-se c
ă
fuge dinaintea lor. Atunci întorcându-se locuitorii
cu izbând
ă
, au aruncat armele
ş
i au început a se îmb
ă
ta cu vin,
precum le-o cere nebunia lor teutonic
ă
. T
ă
tarii, îns
ă
, venind dintr-
odat
ă
, au p
ă
truns în ora
ş
din mai multe p
ă
r
ţ
i, c
ă
ci nu aveau
ş
an
ţ
uri,
INVAZIA MONGOL
Ă
ÎN UNGARIA
Ş
I ÎN SPA
Ţ
IUL ROMÂNESC
Epure Violeta
20
ziduri
ş
i înt
ă
rituri,
ş
i cu toate c
ă
dintr-o parte
ş
i dintr-alta s-a
întâmplat un m
ă
cel mare, locuitorii v
ă
zând c
ă
nu se pot împotrivi,
s-au l
ă
sat cu totul în voia lor. Kadan a luat ora
ş
ul sub ocrotirea sa.
Pe comitele ora
ş
ului Ariscaldus, împreun
ă
cu
ş
ase sute de teutoni
înarma
ţ
i, lua
ţ
i pe alese, i-a al
ă
turat osta
ş
ilor s
ă
i
ş
i a început s
ă
vin
ă
cu ei dincoace de p
ă
duri
19
”. În
Notitia de Epternac
se spune c
ă
aceste evenimente s-ar fi petrecut în ziua de Pa
ş
ti, la 31 martie
1241; este o surs
ă
de mare importan
ţă
ş
i al
ă
turi de
Carmen
miserabile
contribuie la o mai bun
ă
în
ţ
elegere a textului lui Räšid-
od Din privind S
ā
s
ā
nii (sa
ş
ii) din Transilvania.
Notitia
indic
ă
traseul urmat mai departe de Kadan, care la
2 aprilie devasteaz
ă
ş
i invadeaz
ă
Bistri
ţ
a. Apoi, ajunge la Oradea,
despre care avem o multitudine de informa
ţ
ii la Rogerius,
ş
i
ulterior atac
ă
T
ă
ma
ş
da. Kadan este men
ţ
ionat în mai multe
rânduri la Rogerius, iar Buri nu. Conform lui Räšid-od Din,
ş
tim c
ă
acesta din urm
ă
intrase în Transilvania. Se poate presupune c
ă
Buri
n-a mers pe acela
ş
i traseu ca
ş
i Kadan.
Notitia de Epternac
men
ţ
ioneaz
ă
un drum prin sudul Transilvaniei prin Cetatea de
Balt
ă
, de-a lungul Mure
ş
ului pân
ă
înspre p
ă
r
ţ
ile Albei. La 11
aprilie 1241, este atacat
ş
i cucerit Sibiul (
villa
Hermanni
), ora
ş
în
plin
ă
evolu
ţ
ie, datorat
ă
în mare parte elementului s
ă
sesc.Un num
ă
r
considerabil de localit
ăţ
i distruse apare men
ţ
ionat
ş
i în
documentele oficiale maghiare de dup
ă
marea invazie. A
ş
adar,
Kadan devasteaz
ă
nordul, iar nepotul s
ă
u, Buri sudul Transilvaniei.
Dup
ă
incursiunile din Transilvania, Buri nu mai este men
ţ
ionat.
Cele trei lupte cu,,poporul S
ā
s
ā
n” nu trebuie luate
ad-
litteram
. Putem considera c
ă
una ar fi cea de la Rodna, alta în
Ţ
ara
Bârsei, unde al
ă
turi de sa
ş
i a luptat
ş
i Posa (în documente,,Pousa”),
voievodul Transilvaniei
ş
i cealalt
ă
la Sibiu sau prin împrejurimile
acestuia, dup
ă
cum se relateaz
ă
în
Notitia de Epternac
20
.
Dup
ă
ce a cucerit Oradea
ş
i Bihorul, Kadan porne
ş
te spre
Dun
ă
re, unde devasteaz
ă
regiunea Kew, în urm
ă
rirea lui Bela IV.
A pr
ă
dat Bosnia, Serbia, r
ă
s
ă
ritul Bulgariei; s-a înapoiat pe
R O C S I R
Revista Romana de Studii Culturale (pe Internet)
1-2 / 2004
21
malurile Tisei, pentru a-
ş
i petrece vara în aceast
ă
zon
ă
. Regiunile
cucerite au fost împ
ă
r
ţ
ite între hanii mongoli.
,,Cu ocazia despuierii cadavrelor, g
ă
sind sigiliul regelui la
Nicolae, prepozitul de Sibiu (c
ă
zut viteje
ş
te la datorie omorând o
c
ă
petenie t
ă
tar
ă
), Kadan, devenit la împ
ă
r
ţ
ire st
ă
pân
ş
i peste
Transilvania, a pus pe clericii înv
ăţ
a
ţ
i, lua
ţ
i prizonieri s
ă
confec
ţ
ioneze scrisori în numele regelui, pe care le-a adresat c
ă
tre
to
ţ
i frunta
ş
ii români
ş
i unguri”
21
. Una din aceste scrisori
22
a fost
ş
i
cauza c
ă
derii în prizonierat a lui Rogerius.,,C
ă
ci atâta crez
ă
mânt
am dat certitudinii acestei scrisori încât, de
ş
i în fiecare zi vedeam
tocmai contrariul, totu
ş
i fiindc
ă
în
ţ
ar
ă
a survenit nebunia
r
ă
zboaielor, nu puteam trimite oameni care s
ă
controleze zvonurile
ş
i nu puteam s
ă
credem contrariul”
23
. O alt
ă
scrisoare se adreseaz
ă
secuilor
ş
i românilor ca s
ă
primeasc
ă
moneda b
ă
tut
ă
de el, dup
ă
cum f
ă
cuser
ă
ş
i sa
ş
ii. De
ş
i autenticitatea îi este contestat
ă
, ea este
valoroas
ă
pentru faptul c
ă
îi men
ţ
ioneaz
ă
pe români ca locuitori ai
Transilvaniei.
În decembrie, mongolii lui Batu-han atac
ă
ora
ş
ul
Strigoniu, pe care-l trec prin foc
ş
i sabie.
24
Sub comanda lui Batu,
mongolii au cucerit Buda
ş
i au întreprins opera
ţ
iuni militare în
dreapta Dun
ă
rii. Kadan a continuat urm
ă
rirea regelui Bela pân
ă
în
Croa
ţ
ia
ş
i pe
ţă
rmul dalmat în iarna 1241-1242. Regele Bela s-a
refugiat pe o insul
ă
în Marea Adriatic
ă
.
Mongolii s-au instalat în Ungaria
ş
i au organizat teritoriul
cucerit. Localnicii reveni
ţ
i în a
ş
ez
ă
rile lor au fost subordona
ţ
i unor
c
ă
petenii t
ă
tare( reges). Satele au fost împ
ă
r
ţ
ite între diver
ş
i hani(
canesii), care se ocupau
ş
i cu strângerea produselor de care aveau
nevoie
25
. ,,Situa
ţ
ia din Regatul arpadian r
ă
mânea extrem de critic
ă
,
astfel c
ă
nu este cu totul surprinz
ă
toare noti
ţ
a mai mult decât
pesimist
ă
, cu iz de epitaf inserat
ă
de un analist bavarez
contemporan, Hermann de la m
ă
n
ă
stirea de la Niederaltaich, în
relatarea concis
ă
ce o face evenimentelor din 1241:,,în acest an, din
regatul Ungariei, dup
ă
o existen
ţă
de 350 de ani, a fost nimicit de
INVAZIA MONGOL
Ă
ÎN UNGARIA
Ş
I ÎN SPA
Ţ
IUL ROMÂNESC
Epure Violeta
22
neamul t
ă
tarilor
26
”.
Dup
ă
ac
ţ
iunile din Peninsula Balcanic
ă
de la sfâr
ş
itul
lui1241- prim
ă
vara lui 1242, la începutul verii anului 1242,
mongolii din pusta Pannoniei au efectuat o serie de raiduri în estul
Austriei. Batu
ş
i ceilal
ţ
i comandan
ţ
i t
ă
tari preconizau de ceva
vreme o invazie de propor
ţ
ii spre Germania; atacul a demonstrat
înc
ă
o dat
ă
sl
ă
biciunea sistemului defensiv al statelor central
europene.`` ducele Friedrich de Austria a mobilizat o coali
ţ
ie
antit
ă
t
ă
rasc
ă
compus
ă
din Waclav I al Boemiei, patriarhul Berthold
al Aquileiei, ducele Bernard al Carintiei, contele Hermann din
Baden
27
.
La 11 decembrie 1241, la Karakorum, dup
ă
o noapte de
be
ţ
ie
ş
i petrecere, hanul Ögödai moare. Informat asupra golului de
putere ap
ă
rut chiar în inima Imperiului mongol, Batu-han a ordonat
retragerea
28
. Ungaria a fost evacuat
ă
; în apusul acesteia, maghiarii
înc
ă
mai de
ţ
ineau unele zone, mizând
ş
i pe sprijin german. În
Ungaria, de altfel, mongolii s-au lovit de un impediment major:
aprovizionarea dificil
ă
. Foametea s-a instalat pe zone întinse, având
în vedere faptul ca lucr
ă
rile agricole din 1241 au fost perturbate.
Räšid-od Din poveste
ş
te c
ă
în Ungaria
ş
i Polonia,,domnea […] o
a
ş
a foamete
ş
i o a
ş
a mizerie, încât oamenii mâncau carne de copii”.
Rogerius, mai avizat, ca participant direct la evenimente poveste
ş
te
în
Carmen miserabile
c
ă
ajunsese s
ă
consume un fel de pâine din
f
ă
in
ă
amestecat
ă
cu coaj
ă
de stejar m
ă
cinat
ă
. Acela
ş
i Rogerius ne
relateaz
ă
c
ă
mongolii s-au dedat la uciderea s
ă
tenilor, dup
ă
ce
ace
ş
tia au strâns recolta. Johann de Columna, c
ă
rturar dominican,
poveste
ş
te c
ă
din cauza foametei prelungite, oamenii ajunseser
ă
s
ă
m
ă
nânce cadavre umane, câini, pisici, iar unii c
ă
rturari occidentali
ne ofer
ă
o imagine îngrozitoare: mamele ar fi fost aduse în starea în
care î
ş
i devorau proprii copii. Cronicile latino-maghiare ajung la
concluzia c
ă
foametea ar fi f
ă
cut mai multe victime decât luptele
propriu-zise sau prizonieratul
29
.
Retragerea din 1242 a fost organizat
ă
; mongolii au evitat
zonele pe care le pustiiser
ă
la venire, sec
ă
tuite de jaf. În spatele
R O C S I R
Revista Romana de Studii Culturale (pe Internet)
1-2 / 2004
23
frontului principal de ac
ţ
iune, pozi
ţ
iile mongole erau
ş
ubrede din
cauza r
ă
scoalelor localnicilor, iar efectivele lui Batu erau
insuficiente pentru a
ţ
ine sub ascultare vastele zone cucerite. Astfel,
s-a renun
ţ
at la ideea ca numai c
ă
peteniile de vaz
ă
s
ă
revin
ă
în Asia
ş
i au fost abandonate cuceririle din Europa Central
ă
30
.
O parte a efectivelor s-a retras prin Transilvani. Între timp,
locuitorii ridicaser
ă
câteva cet
ăţ
i. Noul contact cu c
ă
l
ă
re
ţ
ii din step
ă
a fost,,cel pu
ţ
in la fel de dezastruos”. Cronicarul Rogerius, luat
prizonier, scria ulterior c
ă
,,în afar
ă
de câteva fort
ă
re
ţ
e, au cuprins
tot p
ă
mântul,
ş
i pustiindu-l în trecere, l-au l
ă
sat de
ş
ert”. Sugestiv
ă
este descrierea pe care el o face ora
ş
ului Alba (Iulia), unde nu
a,,putut g
ă
si nimic altceva afar
ă
de oasele
ş
i capetele celor uci
ş
i,
precum
ş
i zidurile d
ă
râmate
ş
i risipite ale bisericilor
ş
i ale palatelor,
pe care le stropise sângele cre
ş
tinesc v
ă
rsat cu îmbel
ş
ugare”
31
.
O
ş
tile mongole din Peninsula Balcanic
ă
s-au retras prin
statul As
ă
ne
ş
tilor, pe teritoriile,,vlahilor”( Ulakut), dup
ă
relat
ă
rile
lui Räšid-od Din; de la ace
ş
ti vlahi, ei au cucerit dou
ă
ora
ş
e
importante: Târnovo
ş
i Kila( Chilia). Cronica rimat
ă
a lui Philippe
Mousket face referire la evenimentele din Bulgaria; acest autor
pretinde c
ă
,,regele din
ţ
ara vlahilor” i-ar fi înfrânt pe mongoli,
repurtând o victorie str
ă
lucit
ă
. Informa
ţ
ia este dubioas
ă
, având în
vedere faptul c
ă
Koloman (C
ă
liman) Asan, suveranul bulgar era
minor
ş
i c
ă
alte surse certific
ă
c
ă
dup
ă
invazie,
ţ
aratul pl
ă
tea tribut
mongolilor. Se poate presupune c
ă
bulgarii au ob
ţ
inut un succes
limitat, f
ă
r
ă
consecin
ţ
e importante, hiperbolizat în opera autorului
francez
32
.
Retragerea nu a echivalat îns
ă
cu abandonarea tuturor
cuceririlor f
ă
cute între 1236-1242, ci numai a celor din Regatul
arpadian, care nu fuseser
ă
definitivate
33
. Invazia lor în Europa
central
ă
a avut drept consecin
ţă
imediat
ă
constituirea unui stat de
tip nomad în spa
ţ
iul est european cu sediul pe Volga – Hoarda de
Aur;,,acest nou organism politic, reîntrupare a,,imperiului stepei” în
Europa, s-a substituit domina
ţ
iei cumane, dar în forme mult mai
INVAZIA MONGOL
Ă
ÎN UNGARIA
Ş
I ÎN SPA
Ţ
IUL ROMÂNESC
Epure Violeta
24
riguroase
ş
i ap
ă
s
ă
toare pentru suveranii domina
ţ
i. Ca
ş
i cumanii,
mongolii Hoardei de Aur
ş
i-au constituit o arie de domina
ţ
ie
direct
ă
ş
i de hegemonie, în care au fost înglobate în diferite grade
de dependen
ţă
, multiple state
ş
i popoare. Aria de domina
ţ
ie direct
ă
în Europa a Hoardei de Aur, la începuturile ei, a cuprins bazinul
Volga, inclusiv teritoriul fostului hanat al Bulgariei Mari, stepa
nord pontic
ă
ş
i teritoriile dintre Marea Neagr
ă
ş
i Marea Caspic
ă
.
Spre apus, nominal cel pu
ţ
in, st
ă
pânirea Hoardei de Aur se întindea
pân
ă
la gurile Dun
ă
rii”
34
.
Chiar înainte de a fi desemnat noul mare han, mongolii au
pr
ă
dat Armenia
ş
i Georgia. În 1243, supun în cele din urm
ă
Sultanatul de Iconium (Konya)
35
.
N
ă
v
ă
lirea t
ă
tarilor în spa
ţ
iul nostru a fost asemenea unui
uragan: cumplit
ă
, dar scurt
ă
. Moldova
ş
i Muntenia pân
ă
la Olt,
probabil au r
ă
mas sub domina
ţ
ia t
ă
tarilor, domina
ţ
ie care a durat
pân
ă
la întemeierea Principatelor. Românii le pl
ă
teau biruri în vite
ş
i grâne
ş
i îi înso
ţ
eau în expedi
ţ
iile de prad
ă
36
.
Note:
1.Victor Spinei,
Ultimele valuri migratoare de la nordul M
ă
rii Negre
ş
i
al Dun
ă
rii de Jos,
Editura Helios, Ia
ş
i, 1996, p.211
2.Rogerius,
Carmen miserabile
, în
Izvoarele istoriei românilor
, vol. V
1935, p. 29
3.Victor Spinei,
op. cit.,
p. 213
4.
Apud
Aurelian Sacerdo
ţ
eanu,
Marea invazie t
ă
tar
ă
ş
i sud estul
european
, Bucure
ş
ti, 1993
5.Alexandru Gon
ţ
a,
Românii
ş
i Hoarda de Aur 1241-1502
, München,
1983 p.69
6.Rogerius,
op. cit.,
p. 80-81
7.Alexandru Gon
ţ
a,
op. cit.
, p.69
8.Victor Spinei,
Moldova în secolele XI- XIV,
Bucure
ş
ti, Editura
Ş
tiin
ţ
ific
ă
ş
i Enciclopedic
ă
, 1982, p. 160
R O C S I R
Revista Romana de Studii Culturale (pe Internet)
1-2 / 2004
25
9.
Apud
B. O. Timoš
č
uk,
Pivni
č
na Bukovina- zemlja slav’jans’ka
,
Ujgorod, 1969
10.Alexandru Gon
ţ
a,
op. cit.,
p.47- 48
11.
Ibidem,
p. 48-49
12.Aurel Decei,
Invazia t
ă
tarilor din 1241/42 în
ţ
inuturile noastre dup
ă
Dj
ā
mi’-ot- Tev
ā
r
ī
kh a lui Fäzl ol-l
ā
h Räšid-od Din
, în
Rela
ţ
ii româno-
orientale
,Bucure
ş
ti, 1978, p.204-207
13.Victor Spinei,
Moldova…
, p.161
14.Idem,
Cronicari italieni despre repercursiunile marii invazii mongole
din1241- 1242 asupra românilor
, în,,Studii
ş
i materiale de istorie
medie”, vol. XIX/2001, Editura Istros, Br
ă
ila, p. 177
15.
Ibidem
, p. 179-180
16.
Ibidem
, p.181
17.Alexandru Gon
ţ
a,
op.cit.
, p.50
18.Aurel Decei,
op. cit.
, p.200
19.
Ş
tefan Pascu, Liviu Maior,
Culegere de texte pentru istoria
României,
vol.1, Editura Didactic
ă
ş
i Pedagogic
ă
, Bucure
ş
ti, 1977, p.32
20.Aurel Decei,
op. cit.
, p.201-203
21.Rogerius,
op. cit.
, p. 82
22.Con
ţ
inutul scrisorii ar fi urm
ă
torul:,,S
ă
nu v
ă
teme
ţ
i de s
ă
lbaticii
ş
i
furia câinilor
ş
i s
ă
nu îndr
ă
zni
ţ
i s
ă
v
ă
mi
ş
ca
ţ
i din casele voastre c
ă
ci de
ş
i
din cauza unei neprevederi am p
ă
r
ă
sit atât tab
ă
ra cât
ş
i corturile, totu
ş
i,
încetul cu încetul cu ajutorul lui Dumnezeu, suntem pe cale de a le
câ
ş
tiga din nou, pornind împotriva lor o lupt
ă
aprig
ă
. De aceea s
ă
face
ţ
i
rug
ă
ciuni ca Dumnezeu cel îndur
ă
tor s
ă
îng
ă
duie s
ă
zdrobim capetele
du
ş
manilor no
ş
tri”.
23.Rogerius,
op. cit.
, p. 89-90
24.Alexandru Gon
ţ
a,
op. cit.
, p. 70-71
25.
Ş
erban Papacostea,
Românii în secolul al XIII lea între cruciat
ă
ş
i
Imperiul mongol
,Editura Enciclopedic
ă
, Bucure
ş
ti, 1993, p. 96-97
26.Victor Spinei,
Ultimele valuri migratoare…
,p. 208
27.
Ibidem
, p.219-220
28.
Ş
erban Papacostea,
op. cit.
, p.97
29.Victor Spinei,
Ultimele valuri migratoare…
, p.221-222
30.Idem,
Moldova…
,p.164
31.Idem,
Ultimele valuri migratoare…
, p.223
32.
Ş
erban Papacostea,
op. cit.
, p. 98
33.Victor Spinei,
Ultimele valuri migratoare…
, p.223-224
INVAZIA MONGOL
Ă
ÎN UNGARIA
Ş
I ÎN SPA
Ţ
IUL ROMÂNESC
Epure Violeta
26
34.
Ş
erban Papacostea,
op. cit.
, p. 98;
apud
René Grousset,
L’Empire des
steppes
, p.468-469
35.Victor Spinei,
Ultimele valuri migratoare…
, p. 224
36.Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu,
Istoria românilor
, vol.1,
Editura
Ş
tii
ţ
ific
ă
, Bucure
ş
ti, 1974, p.203-204